În ultimii ani, o tendință alarmantă a devenit tot mai vizibilă în România: tinerii abandonează școala pentru a lucra în străinătate. Gabriel Dumitrache, un tânăr de 23 de ani, reprezintă un exemplu relevant al acestui fenomen. El face parte din procentul tot mai mare de tineri români care aleg să abandoneze studiile pentru a-și încerca norocul peste hotare.
Potrivit datelor Eurostat, peste 15% dintre tinerii români cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani au cel mult opt clase. Gabriel este unul dintre acești tineri, având în spate patru ani de muncă în construcții în Belgia.
„Din cauza lipsei de bani, pentru că în România ca să te ții de școală, să îți continui studiile, îți trebuie bani, să te ajute părinții. Ce am realizat aici în Belgia, poate nici într-o viață de om nu realizam în România,” a declarat Gabriel Dumitrache pentru Digi24.
Veniturile lunare ale tânărului oscilează între 3.000 și 4.000 de euro a spus el, o sumă considerabilă în comparație cu salariile din România.
Cu toate acestea, povestea lui Gabriel relevă o problemă mai profundă: rata alarmantă de abandon școlar în rândul tinerilor români. Mulți tineri preferă să plece la muncă peste hotare, decât să își continue studiile.
Mihaela Nabăr, director executiv al unei organizații umanitare, a subliniat gravitatea situației, afirmând: „Dacă ar fi să mă uit la părăsirea timpurie a școlii este 24,6% în rural. Ceea ce înseamnă că vorbim de două Românii.”
Gelu Duminică, sociolog, a conectat problema cu sărăcia endemică din țară, declarând că „Rata de abandon școlar este conectată foarte tare cu rata de sărăcie din România. Clasa a 6-a, clasa a-7-a. Acolo avem cea mai mare curbă de abandon.”
România se află în vârful listei Uniunii Europene în ceea ce privește rata de părăsire timpurie a școlii. În 2012, România a avut o rată de 17,8%, cu ținta de a ajunge la 11,3% până în 2020. Însă, după cum arată datele actuale, acest obiectiv pare departe de a fi atins.
Există mai multe motive care stau la baza acestui fenomen: sărăcia, anturajul, părinți care consideră că școala nu este o prioritate, sentimentul de stigmatizare, lipsa consilierilor educaționali și, nu în ultimul rând, calitatea precară a sistemului de învățământ.
Antonio Amuza, un alt sociolog, a explicat că „lipsa de motivație a profesorilor poate să aibă un impact în actul de învățământ, pentru că ei sunt unii dintre cei care pot să îi țină pe copii la școală.”
Abandonul școlar și emigrarea în căutare de muncă sunt două fațete ale aceleiași probleme: incapacitatea României de a oferi tinerilor oportunități atractive și competitive pe piața muncii. Lipsa investițiilor în educație, coroborată cu salariile mici și condițiile precare de muncă, îi determină pe tineri să caute alternative în afara granițelor țării.
În ciuda succesului aparent al lui Gabriel și a altor tineri care au ales o viață peste hotare, abandonul școlar rămâne o problemă gravă care necesită atenție și soluții concrete. Într-un context global în care educația joacă un rol tot mai important, România trebuie să acționeze pentru a preveni pierderea viitoarelor generații.
Este esențială reforma sistemului de învățământ și crearea de oportunități reale pentru tineri, astfel încât ei să poată vedea un viitor prosper în propria țară. Este nevoie de o abordare multidimensională care să țină cont de diversele cauze ale abandonului școlar și să abordeze fiecare dintre acestea în mod sistematic și strategic.
Până când astfel de schimbări vor avea loc, totuși, este de așteptat ca tineri ca Gabriel să continue să viseze la un viitor mai bun peste hotare.
