Româncă din Italia infectată cu coronavirus: „Eram însărcinată, boala mi-a luat micuța viață care se înfiripase în pântecul meu”

Cu o voce răgușită, respirând greu și oprindu-se din când în când să tușească, Daniela Tiuga, o femeie româncă în vârstă de 43 de ani din Italia, ne-a povestit drama prin care a trecut în ultimele zile, după ce a fost contaminată cu Covid-19: „Vreau ca oamenii să înțeleagă și să se protejeze cât mai mult, să respecte toate măsurile de prevenție pentru că nu este o glumă și nici o simplă gripă, ci o boală care te pune la pământ și îți acaparează toate energiile.”

Daniela locuiește la Borgo Buggiano, în provincia Pistoia din Toscana, este căsătorită cu un bărbat italian, are trei copii și era însărcinată în două luni. Despre ea ne-a povestit și părintele Matei Ioan Tulan, de la biserica română ortodoxă din Montecatini: „O cunosc de când am venit aici, în Montecatini, chiar i-am botezat cei trei copii și mereu ținem legătura. Daniela este o mamă extraordinară, care a luptat mereu pentru casa și familia ei.”

Până acum câteva zile, Daniela Tiuga lucra ca îngrijitoare la un cuplu de bătrâni din satul în care locuiește. Bătrânul a decedat după ce a fost contaminat cu coronavirus, soția lui este în stare gravă la spital, Daniela a fost internată și ea, iar acum se află în carantină până când va fi complet vindecată. Nu mai este însărcinată, virusul i-a luat micuța viață care se înfiripase în pântecul ei și a devastat-o fizic și psihic.

O ascultăm la telefon în timp ce face eforturi ca să vorbească, vocea ei răgușită și tristețea din glas ne pătrund în suflet și ne considerăm deodată printre cei mai norocoși oameni de pe pământ. Suntem sănătoși în casele noastre, cu tot ce ne trebuie la dispoziție, putem citi, cânta, dansa, putem viziona filme, piese de teatru, putem vorbi pe internet cu rudele și prietenii noștri din întreaga lume și o vom putea face pentru mult timp în continuare dacă ne vom izola cât mai mult de lumea exterioară.

Daniela trebuia să meargă la serviciu chiar dacă în Italia populația este izolată în case, asistența domiciliară în sprijinul bătrânilor și a persoanelor cu dizabilități nu face parte dintre activitățile suspendate în această perioadă. Bătrânul din familia la care lucra s-a îmbolnăvit primul și în câteva zile a părăsit această lume. „A început să facă febră luni, apoi starea lui s-a agravat”, ne-a povestit Daniela, „l-au dus la spital și sâmbătă a murit. Avea un organism slăbit, suferea de diabet. La două zile după el a început și bătrâna să facă febră, acum e la spital, în stare gravă.”

Cum era greu să se protejeze și nici nu a avut timp să o facă, Daniela a fost contaminată și ea cu coronavirus: „Am început cu febră și dureri de cap. Apoi m-a toropit o durere musculară și de oase de nu mă puteam ține pe picioare. Stăteam în pat și simțeam cum se scufundă totul cu mine, eram pe altă lume, inconștientă parcă de tot ce mă înconjoară.”

Virusul pusese stăpânire pe corpul ei, iar în calea lui a întâlnit micuța viață pe care a ucis-o provocând Danielei nu doar durere fizică, ci și una profund sufletească: „Am început la un moment dat să am dureri puternice în adbomen, am chemat salvarea și am fost dusă la spital. Mi-au făcut testul și eram pozitivă la coronavirus. Copilul l-am pierdut, pentru el nu s-a mai putut face nimic. Am stat câteva zile internată la spitalul din Pistoia apoi, pentru că organismul meu a răspuns bine la tratamentul cu antibiotice, m-au trimis în carantină, la un hotel din Montecatini, unde mă aflu acum și unde voi sta până la vindecare.”

Acasă, la Borgo Buggiano, pe Daniela o așteaptă soțul și trei copii: Giulia de 12 ani, Davide de 11 și Gabrielle de 9, iar cel mai mare regret al mamei lor este că nu poate fi alături de ei acum: „Soțul meu nu poate ieși nici la cumpărături măcar, este în carantină la domiciliu pentru că, evident, este suspect de coronavirus, dar nu are niciun simptom, nici el și nici copiii. Sper ca ei să nu fie contaminați, testele se fac doar dacă prezintă simptome grave, Gabrielle a făcut febră vreo două zile, dar acum se simte bine. Mi-e dor de ei și stau mereu cu gândul acasă, am mare noroc că este soțul sănătos și se poate ocupa de dânșii, altfel ce ne-am fi făcut?”

Discuția cu Daniela ne privește pe toți, mesajul ei este unul clar și hotărât:  „Doresc să spun tuturor românilor, din Italia, din România sau de oriunde s-ar afla, că nici eu nu am dat atenția necesară la început, și eu am fost incredulă și sceptică, nu credeam că poate fi chiar atât de grav, dar când stăteam în pat vlăguită de boală, gândindu-mă că poate trăiesc ultimele clipe din viața mea, mi-am dat seama cât de naivă am fost.

Trebuie să se respecte toate măsurile de prevenire, să nu iasă nimeni din casă fără mască și mănuși, să se evite cât mai mult ieșirile. De câtă mâncare avem nevoie ca să supraviețuim în aceste câteva zile? Nu trebuie să gătim tot felul de bunătățuri pentru care este nevoie să facem zeci de drumuri la magazin, dacă ne-am mulțumi cu strictul necesar am sta mai mult timp în casă și riscul să ne îmbolnăvim ar fi și mai mic, poate inexistent. Dar nu conștientizăm asta până când boala nu ne invadează deja corpul, până când nu ne ia ultima picătură de energie pe care o mai avem, până când cel mai greu lucru este să respiri ca să te menții în viață. Eu, din fericire, am să mă întorc acasă, lângă familia mea, dar sunt mulți care nu au avut norocul ăsta. Depinde de noi să alegem dintre care vrem să facem parte. Stați acasă!”

- Mai multe articole după publicitate - Leonte Funeral Service

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Mai multe articole

Publicitate
Susține publicația noastră!