Elena Dumitrescu a crescut într-o casă de copii, printre copii abandonați, iar acum a început o luptă de una singură în a-și căuta fratele și sora, Tiberiu și Daniela, după ce părinții lor s-au prăpădit.
„Am crescut într-o casă de copii din București. Mama s-a prăpădit de tânără din cauza unei boli nemiloase. Acolo unde am crescut, am avut condiții bune de viață, hrană, îmbrăcăminte, tabere școlare, iar cu copiii m-am înțeles bine. Dar mi-a lipsit ceva foarte important: dragostea părintească”, povestește Elena pentru cotidianul Libertatea.
Nu condamnă pe nimeni că viața ei a luat o turnură dramatică încă din fragedă copilărie, în schimb, este mâhnită că, în afară de o mătușă și un bunic, nu a căutat-o nimeni cât a fost la căminul de copii.
„Tatăl meu m-a căutat târziu, după ce se recăsătorise. După care s-a prăpădit și el, așa că am preferat copiii cu care am crescut, decât o mamă vitregă. După majorat, am ieșit din sistem și am luat viața în piept cu toate greutățile ei”, mai spune Elena.
I-a fost interzis să își vadă fratele deși acesta se află în România
„Înainte de a fi cu tatăl meu, mama a avut o relație cu cineva și așa a venit pe lume fratele meu mai mare cu patru ani. Pe el l-a crescut tatăl lui”, a povestit Elena.
De fratele mai mare nu știe decât că-l cheamă Iazs Walter Tiberiu și e născut pe 27 ianuarie 1975, în București, iar acum trăiește în Timișoara.
La 21 de ani, a vrut să își vadă fratele, despre care aflase unde stătea, dar a făcut greșeala de a-l suna pe tatăl lui Tiberiu. Acesta i-a interzis să-l vadă pe băiat, dorind să rupă orice relație a acestuia cu trecutul.
Sora Elenei a fost adoptată de mică de către o familie de italieni
Pe sora ei, cea de-a doua persoană pe care o caută, o chema în certificatul de naștere Daniela Băcanu și este născută în 16 mai 1983. „Și ea a crescut într-o casă de copii, ca și mine. La vârsta de 5 anișori, sora mea a fost înfiată de o familie de italieni. Mă gândesc mereu la frații mei”, mai spune Elena. În certificatul de adopție al surorii mai mici, scrie că a fost adoptată de Fasino Sergio și Fasino Roberta.
Acum, singurul lucru pe care și-l dorește este să își revadă frații, așa că, dacă aveți vreo informație despre aceștia, vă rugăm să ne dați de știre.
„Dacă mi-aș cunoaște frații, ar fi cea mai frumoasă zi din viața mea. Este ca o datorie față de mine și de mama mea. Și ea s-ar bucura să ne vadă împreună, pentru că ne-a dat viață, dar a avut un destin necruțător și nu ne-a putut vedea crescând împreună”, spune Elena.
