Alina, o tânără de 18 ani născută în Italia din părinți români, a obținut recent cetățenia italiană, dar experiența prin care a trecut pentru a deveni, în acte, ceea ce simțea că este dintotdeauna, i-a lăsat un gust amar.
Procesul birocratic, pe care l-a calificat drept „umilitor”, i-a revelat fațete ale sistemului administrativ italian pe care nu le anticipase, așa cum a povestit chiar ea pentru publicația italiană Vita.
Crescută la Roma și convinsă până la adolescență că este italiană, Alina a aflat de la mama sa, în urma unei discuții întâmplătoare, că nu avea cetățenia italiană, ci română.
Deși această revelație nu a avut inițial un impact major, totul s-a schimbat odată cu împlinirea vârstei majoratului:
„Am vrut să votez, simțeam că este o datorie. Referendumul din 8 și 9 iunie ar fi fost prima ocazie și nu voiam să o ratez”, a mărturisit ea.
Determinată să devină oficial cetățean italian, Alina a început procedura de recunoaștere a cetățeniei împreună cu mama sa.
Vizita la biroul de cetățenie din centrul Romei a fost un șoc: „Un birou trist, neprimitor, cu angajați care nu se sinchiseau să-și arate rasismul.
Erau reci și nepoliticoși, mai ales cu cei care vorbeau italiană slab sau nu aveau pielea albă. Eu și mama am fost tratate puțin mai bine, probabil pentru că vorbim corect și avem trăsături europene”.
Așteptarea a fost lungă: doar două ghișee pentru circa 80 de persoane. Alina și mama ei au fost ultimele, repartizate unei funcționare mai tinere, dar care nu a ezitat să comenteze starea de spirit a fetei:
„Mi-a spus: ‘Nu pari fericită că ești aici’. Eram obosită și stresată, nu era cazul să sublinieze și ea”.
Când a venit vorba de documente, a apărut o nouă problemă: „Ne-au cerut carnetele școlare și o adeverință de frecventare a grădiniței.
Eu nu aveam nimic din toate acestea, pentru că sunt născută aici și nu mi-am imaginat că trebuie!”.
Într-o situație similară, o altă fată s-a apucat de plâns după ce a fost mustrată de funcționară pentru lipsa carnetelor.
„Am înțeles-o perfect, și mie îmi venea să plâng”, a spus Alina.
După câteva zile, cu documentele în ordine, a primit o nouă programare pentru 20 mai, dar nici de această dată nu a fost scutită de obstacole.
În mesajul de convocare nu fuseseră incluse formularele de plată pentru taxa de 250 de euro și suma suplimentară de 35 de euro pentru jurământ.
Deși a solicitat aceste formulare de două ori prin e-mail, nu a primit niciun răspuns.
„M-am dus fără să fi plătit, iar la început m-au certat. Abia după ce au verificat și au văzut că ei uitaseră să le trimită, ne-au permis să ieșim, să mergem până la poștă, să stăm la coadă, să plătim și apoi să ne întoarcem”.
Momentul jurământului, pe care l-a așteptat cu emoție, a fost umbrit de atmosfera rece din sala oficială:
„Părea un contract, nu m-am putut abține să nu râd. Mi-au propus o fotografie ca amintire, dar am refuzat. Le-am spus: ‘E o amintire urâtă’.
Mama s-a supărat, a zis că n-ar fi trebuit să răspund așa”.
Astăzi, Alina este cetățean italian cu acte în regulă. „Doar de azi, că până ieri eram româncă!”, spune ea zâmbind.
Experiența a fost dureroasă și obositoare, dar o privește acum cu luciditate: „Cu siguranță alții trec printr-o procedură și mai grea, și mai umilitoare.
Eu, pe 8 iunie, voi merge să votez. Acum, și mai convinsă decât înainte. Mai ales pentru întrebarea privind cetățenia”.
Pe 8 și 9 iunie 2025, cetățenii italieni sunt chemați la urne pentru a se pronunța asupra a cinci referendumuri abrogative, vizând modificări semnificative în domeniile muncii și cetățeniei.
Aceste consultări populare au fost convocate conform articolului 75 din Constituția Italiei și se desfășoară simultan cu turul al doilea al alegerilor administrative în anumite regiuni .
Dintre cele cinci întrebări supuse votului, patru se referă la legislația muncii, propunând abrogarea unor prevederi introduse prin reformele anterioare, inclusiv cele din „Jobs Act” din 2016.
Acestea vizează: reinstalarea în funcție a angajaților concediați abuziv, eliminarea plafonului de șase luni de salariu pentru compensațiile în caz de concedieri nejustificate în întreprinderile mici, restricționarea utilizării contractelor pe durată determinată și reintroducerea răspunderii solidare a beneficiarului, antreprenorului și subantreprenorului în cazurile de accidente de muncă .
Al cincilea referendum propune reducerea de la zece la cinci ani a perioadei de rezidență legală necesare pentru ca un adult extracomunitar să poată solicita cetățenia italiană.
Această inițiativă, susținută de partide de opoziție și organizații ale societății civile, a fost motivată de dorința de a facilita integrarea și participarea civică a rezidenților străini pe termen lung .
Pentru ca rezultatele referendumurilor să fie valide, este necesară o participare de cel puțin 50% plus unu dintre alegătorii înscriși pe listele electorale. Aceste voturi oferă cetățenilor italieni oportunitatea de a influența direct politicile naționale în domenii esențiale pentru societate.
