România: cine şi cum trebuie să declare la Fisc veniturile obţinute din străinătate

Rezidența fiscală, spre deosebire de cetățenie, este unică: o persoană, în decursul unui an, poate avea rezidența fiscală într-un singur stat.

Atâta timp cât o persoană păstrează domiciliul în România, ea îndeplinește una dintre condițiile necesare pentru stabilirea rezidenței fiscale în România, chiar dacă persoana respectivă petrece mai mult de 183 de zile în altă țară. În acest caz, această țară este îndreptățită să considere persoana rezidentă fiscal și să solicite impozitarea veniturilor.

Cine trebuie să declare?

Trebuie să declare veniturile realizate din sau în străinătate (prin depunerea formularului 201 „Declaratie privind veniturile realizate din străinătate”) persoanele fizice care sunt rezidente fiscal în România. În această categorie intră orice persoană fizică (cetățean român sau străin) care îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții:

  • are domiciliul în România;
  • centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România;
  • este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat, existând astfel posibilitatea ca și expații ce sunt prezenți pe teritoriul României să fie considerați rezidenți din punct de vedere fiscal în România;
  • este cetățean român care lucrează în străinătate, ca funcționar sau angajat al României într-un stat străin.

Ce venituri trebuie declarate

Rezidența fiscală implică plata impozitelor către statul în care este stabilită, inclusiv pentru veniturile din străinătate. Cele mai importante categorii de venituri realizate în străinătate de către un rezident ce sunt impozitate în România, sunt următoarele:

  • din activități independente (producție, comerț, prestări servicii, venituri din profesii liberale, venituri din drepturi proprietate intelectuală);
  • din salarii plătite pentru activitatea desfășurată în străinătate de către sau în numele unui angajator rezident în România;
  • din cedarea folosinței bunurilor (mobile și imobile);
  • din investiții (dividende, dobânzi, titluri de valoare);
    din pensii;
  • din activități agricole, silvicultură și piscicultură;
  • din premii și din jocuri de noroc;
  • din transferul proprietăților imobiliare.

După cum stipulează Codul fiscal actual în art. 130, toate veniturile realizate în străinătate se impozitează în România, cu excepția veniturilor din salarii încasate în străinătate pentru activitatea desfășurată acolo în condițiile în care angajatorul nu este rezident în România.

Se depune declaraţia în cazul activităţii salariale în străinătate?

Persoanele rezidente române și cele care îndeplinesc condițiile de rezidență menționate mai sus depun declarația de venituri și dacă desfășoară activitate salarială în străinătate și sunt plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident în România sau de un sediu permanent în România, doar în cazul în care același venit din salarii a fost supus impunerii atât în România, cât și în străinătate.

Regularizarea impozitului datorat de rezidentul român se realizează de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) dacă același venit din salarii este supus impunerii, atât în România, cât și în străinătate (statului străin revenindu-i dreptul de impunere potrivit convenției de evitare a dublei impuneri).

Atenție! Veniturile din activități dependente (salariale) obținute în străinătate și plătite de un angajator nerezident la noi în țară, nu sunt impozabile în România și nu trebuie declarate.

Totuși, dacă activitatea este desfășurată de pe teritoriul României, aceste venituri sunt impozabile în România și trebuie declarate de către cel care le obține, prin depunerea lunară a formularului 224: „Declaratie privind veniturile sub formă de salarii și asimilate salariilor din străinătate obținute de către persoanele fizice care desfășoară activitate în România și de către persoanele fizice române angajate ale misiunilor diplomatice și posturilor consulare acreditate în România”.

Schimbarea rezidenței fiscale

Pentru a schimba rezidența și a scăpa, astfel, de obligativitatea plății taxelor, inclusiv a contribuției de asigurări sociale de sănătate în România, conform art. 15 din Ordinul 74/2012, o persoană rezidentă în România trebuie să înregistreze, cu 30 de zile înaintea plecării, formularul la autoritatea fiscală competentă, dacă nu a informat cu privire la schimbarea domiciliului/locuinței permanente.

Dacă ulterior înregistrării formularului, persoana rezidentă cu domiciliul în România dovedește schimbarea rezidenței într-un stat cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri, aceasta va anexa și certificatul de rezidență fiscală emis de autoritatea competentă a statului care îl consideră rezident fiscal.

Persoana cu rezidență și domiciliu în România va continua să fie considerată rezidentă în România, având obligația plății impozitelor pe diferitele tipuri de venituri până la sfârșitul anului calendaristic în care a făcut dovada schimbării rezidenței fiscale în alt stat cu care România are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri, ne asigură avocatnet.ro.

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Te-ar mai putea interesa

Publicitate
Susține publicația noastră!