Protestatarii din toată România s-au adunat pe 1 decembrie în mai multe orașe din țară sub sloganul „România moare.” Autorul real al acestui slogan este europarlamentarul Laurențiu Rebega, care în septembrie 2016 a lansat public un avertisment dramatic intitulat „România moare sub ochii noștri”.
Comunicatul, preluat la momentul respectiv de mass media, constă într-o înșiruire a cauzelor care duc la declinul tragic al țării, printre care și emigrația cetățenilor români:
„Din ce în ce mai mulți cetățeni ai României nu mai vor să trăiască în România și nu mai vor să audă de România. Această tendință este uriașă la nivelul populației de 16-30 de ani. Cifrele INS avertizează de mai mulți ani, dar la nivelul oamenilor obișnuiți situația este încă și mai gravă. România suferă o adevărată hemoragie. Am ajuns în top 20 mondial în ceea ce privește emigrația. În Europa, suntem pe locul patru în ceea ce privește cetățenii care locuiesc în străinătate, dar, dacă analizăm situația țărilor din fața noastră (Marea Britanie, Germania și Polonia), raportat la totalul populației și la motivele migrației, suntem de fapt pe locul întâi! Dacă ne referim la topul mondial, cu aceleași observații ca mai sus, suntem pe locul doi, după Siria. Dar în Siria este război!
Situația este mult mai dramatică decât o pot spune cuvintele și e total contrară cu aburelile roz-bonbon ale guvernanților de la București! Miezul problemei și cancerul României este lipsa speranței! Ni se spune că majoritatea celor plecați beneficiază de dreptul la liberă circulație și dreptul la muncă în Uniunea Europeană și că cea mai mare parte a celor plecați sunt migranți temporari aflați în Occident cu contracte de muncă pe perioade determinate.
Statistic, s-ar putea să fie adevărat, dar statistica e acea disciplină cu care poți să demonstrezi orice! Realitatea este că toți acești oameni constată că este mult mai bine să muncești în Occident, nu doar pentru că ești mai bine plătit, ci și, mai ales, pentru că trăiești într-o societate care îți oferă speranță. O societate cu reguli care se respectă, o societate în care ești respectat ca om, o societate în care vezi un viitor pentru copiii tăi.
Prea puțini dintre politicienii noștri stau de vorbă sincer cu cetățenii români care lucrează în străinătate. Da, mulți dintre cei din categoria de vârstă peste 45 de ani spun că se vor întoarce în țară. Dar toți spun că își doresc pentru copiii lor să învețe și să se stabilească în Occident.
Acest lucru înseamnă pur și simplu că, peste douăzeci de ani, în România nu vor mai fi români!”
Intrăm în Centenarul Marii Uniri cu un tablou social și politic total diferit față de cel din 1918. România e alta, lumea e alta, omenirea se ghidează altfel, comunicarea, emanciparea, inițiativa socială sunt la cu totul alt nivel. Nu am mai putea avea astăzi un 1 Decembrie 1918 așa cum a fost atunci, putem doar să ne mândrim că suntem urmașii acelor iluștri români.
