Un destin la care singuri ne-am condamnat.
Am lăsat România pentru „luxul” străinătății, banii și nevoile ne-au impus să o facem, să împânzim lumea și să ne ducem unde am văzut cu ochii. Dacă a meritat sau nu, unii pot spune imediat, alții, abia peste câțiva ani. Dar deja, cred că e prea târziu să mai putem schimba ceva. Rămași în poarta casei, părinții plâng, ne văd o dată pe an și mereu speră că vor trăi suficient ca să o facă și anul care vine.
Se scurg zilele din calendar iar noi ne ducem veacul și îmbătrânim printre străini. Ne e mai bine, avem portofelul mai plin dar sufletul mai secătuit. La ce sunt buni banii dacă atunci când mergi acasă îți găsești părinții mai albiți și copiii mai înalți ca tine?
România înflorește vara! La fel ca noi! Atunci când, obosiți și plini de dor, ne întoarcem „acasă”!
„Tu mergi acasă la vară?” este întrebarea pe care o aud cel mai des începând abia se simte aerul primăvăratic și nostalgia fânețelor și al soarelui apus din dosul casei bunicilor își spune cuvântul.
Pentru că nicăieri soarele nu răsare ca în România! Nu știu de ce! O fi gura de rai, o fi piciorul de plai dar mirosul curat al dimineții, strălucirea caldă a soarelui de vară și liniștea aia care îți inundă sufletul atunci când te trezești la poalele muntelui, „pe-o gură de rai” românesc, eu, nu am mai simțit-o pe nicăieri!
Ne trage pământul, ne trag rădăcinile, ne trage… România!
Dar cât vom mai sta printre străini? Când și ce ar trebui să ne îndemne să ne întoarcem în România?
Migrația a devenit unul dintre procesele demografice dominante ale ultimelor două decenii, când, mai mult de o treime din gospodăriile ţării au cel puțin un membru al familiei plecat la muncă în străinătate, estimările arătând un număr aproximativ de 3,5 milioane de români plecați.
Avantajele pentru românii plecați la muncă în străinătate sunt, în principal, de ordin material, constând în venitul realizat lunar, mult mai mare decât câștigurile pe care le-ar fi putut realiza în România. Pentru familiile rămase în ţară avantajele îmbracă forma ajutorului financiar primit de la cei plecaţi la muncă în străinătate.
În schimb, dezavantajele pentru românii emigranți, îmbracă forma muncii grele, intense, în condiţii dificile, în construcții, agricultură, sau, în unele cazuri, tratamentul rău, uneori discriminatoriu, din partea străinilor. La care se adaugă dorul de familie și de casă, imposibil de cuantificat sau de echivalat în bani. Pentru familiile rămase în ţară dezavantajele ţin de suferinţele şi problemele specifice copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi de lângă ei pentru perioade lungi de timp sau de suferințele părinților în vârstă care îşi văd rar copiii plecaţi la muncă pe meleaguri străine. Uneori, suferințele de acest tip capătă forma unor drame umane şi familiale profunde.
Dar legătura românilor plecaţi la muncă în străinătate cu România a rămas una foarte puternică. Anual, investesc în proiecte imobiliare în România, cumpără terenuri sau case, investesc sume considerabile în modernizarea caselor în care au crescut, cumpără bunuri de folosinţă îndelungată pentru dotarea caselor lor din România.
Dar când se vor întoarce românii ca să locuiască din nou la casa lor?
Răspunsul e unul simplu și ar fi următorul: atunci când, în România, oportunităţile de viaţă, asigurarea unui trai decent, posibilitatea reală de a achiziţiona o locuinţă, oportunităţile de pe piaţa muncii, vor fi relativ comparabile cu cele din statele spre care acum migrează românii.
Românii au cele mai mici venituri, salarii şi pensii, din U.E.
Salariul minim din România este de zece ori mai mic decât în statele dezvoltate ale U.E., cum e Germania de exemplu, şi de două ori mai mic decât în state precum Ungaria sau Polonia. Veniturile mici ale românilor sunt în discordanță cu preţurile ridicate la energie, la utilităţi, la alimentele de bază. Ca efect, puterea de cumpărare a românilor şi calitatea vieţii sunt la un nivel foarte scăzut, comparativ cu nivelul de bunăstare individuală şi familială din statele dezvoltate ale U.E.
Pentru populaţia tânără, România oferă cele mai scăzute oportunităţi. Rata şomajului la nivelul persoanelor de până la 25 de ani este cea mai ridicată din Europa, unul din cinci tineri fiind şomeri. Din acest motiv migraţia economică este un fenomen aşa de ridicat în rândul tinerilor români. Atât timp cât salariile mici şi lipsa locurilor de muncă vor persista, migraţia economică va rămâne una dintre singurele strategii de viaţă viabile pentru tinerii români.
Întoarcerea celor plecaţi de mai mulţi ani, care au reuşit să acumuleze resurse, este destul de problematică, aproape imposibilă. Mediul fiscal şi economic nu este foarte prietenos cu cei care intenţionează să înceapă o afacere în România.
Infrastructura rutieră este deficitară. România este ţara cu cei mai puţini kilometri de autostradă din U.E. Germania are de 43 de ori mai mulţi kilometrii de autostradă decât România. Ungaria şi Bulgaria, ţări mai mici decât România, au mai mulţi kilometrii construiţi de autostradă. Dintre toate regiunile Uniunii Europene, regiunea de nord-est a României este cea mai săracă regiune sub aspectul venitului pe cap de locuitor.
Români vor continua să plece la muncă în străinătate şi nu se vor întoarce acasă atât timp cât România nu se dezvoltă în mod real şi nu devine mai echitabilă, adică o Românie în care veniturile unei familii să fie suficiente pentru un trai decent, în care accesul la educaţie şi la sănătate să fie real pentru toţi românii, nu doar pentru cei bogaţi, în care eficienţa guvernării să se reflecte în procentul ridicat de absorbţie a fondurilor europene, în numărul de kilometrii de autostradă construiţi anual, în burse de studiu pentru copiii defavorizaţi, să se reflecte într-un mediu de afaceri favorizant, prin acordarea de stimulente, pentru românii plecaţi la muncă în străinătate care vor să se întoarcă acasă şi să înceapă o afacere.
Atât timp cât instituțiile statului vor fi angrenate în lupta pentru putere în loc să se preocupe de dezvoltarea României, de atragerea fondurilor, de construcţia infrastructurilor necesare dezvoltării, românii vor continua să plece masiv la muncă în străinătate iar vremea în care se vor întoarce înapoi acasă va rămâne o necunoscută ancorată undeva, departe în timp.
