Mulți români au ales să emigreze în ultimele decenii iar motivele pentru care au recurs șa această posibilitate au fost diverse. Cert este că valul românilor care își fac curaj să se stabilească în alte țări este din ce în ce mai mare, iar specialiştii spun că în câţiva ani România ar putea rămâne fără forţă de muncă. Diaspora românească se înmulțește pe an ce trece și dacă în statele unde au emigrat inițial nu își mai găsesc locul, românii pleacă mai departe, spre alte țări, puțini fac cale întoarsă spre casă.
Într-un sondaj efectuat pe pagina publicației Rotalianul – Revista românului din Italia, o treime dintre cei chestionați ar renunța fără să clipească la cetățenia română în favoarea uneia dintr-un alt stat. Iar restul? Chiar dacă nu și-au exprimat dorința imediată de a se întoarce în țară, dragostea de glie, dorul de casă, teama dezrădăcinării și a pierderii identității naționale, sunt motive care, oriunde și oricât s-ar perinda prin lume, îi fac să spere la o întoarcere inevitabilă.
Cum vom găsi România atunci când ne vom întoarce?
Despre migrația „externă” a României, despre transferul românilor din țară în țară, din loc în loc, în căutarea unor condiții mai bune de viață pentru ei și pentru copiii lor, scrie într-o postare publicată recent pe Facebook, Cezar Cristian Fânaru, un român stabilit de mai mulți ani în Marea Britanie. Cezar pune o întrebare care ar trebui să ne dea la toți de gândit: „Și dacă, totuși, vom fi nevoiți sau chiar obligați să ne întoarcem vreodată în România, ne pasă cum vom găsi țara atunci?”
«Foarte mulți români, care au locuit ani buni prin Italia, Spania, Grecia sau Portugalia, și-au luat în ultimul timp catrafusele și au emigrat către Marea Britanie, Germania sau Țările Scandinave. Au plecat după ce se integraseră în țările unde au migrat inițial, majoritatea aveau acolo o slujbă cât de cât, o casă închiriată, mașină, familie, prieteni. Mulți au hotărât să se mute în altă țară după 10, 20 sau chiar 30 de ani de trai și adaptare. DE CE?
Răspunsul lor e plastic, sec: „Nu mai era de lucru.”
Răspunsul lor arată clar, că nu au luat în considerare niciodată faptul că vor ajunge în punctul în care vor trebui să emigreze iarăși, de nevoie, către un alt stat, așa cum au emigrat inițial din România.
Oficial, acești români se află la a doua dezrădăcinare. Dezrădăcinarea lasă răni adânci pe suflet, oricât ai nega. Cu cât te-ai integrat și obișnuit mai bine într-un loc, cu atât mai grea este despărțirea. Și în același timp cu atât mai grea e readaptarea în noul loc, unde ești nevoit să o iei de la capăt cu învățarea limbii, mentalitatea oamenilor, obiceiuri, climă, locuință, școală etc.
În Marea Britanie sunt deja, oficial, aproape 500.000 de români veniți de peste tot, din toate regiunile României dar și din alte state europene. Din punct de vedere financiar, majoritatea se descurcă bine, problema este că, în urma discuțiilor, am aflat că foarte puțini și-au pus problema unei posibile re-emigrări. Puțini iau în considerare posibilitatea că la un moment dat Uniunea Europeană s-ar putea confrunta cu o criză de proporții, în urma căreia din ce în ce mai multe țări, nu doar Marea Britanie, să ceară ruperea de UE, independența, iar cetățenii să aplice „legea priorității”.
Să ajungem în situația în care, singura țară care ne mai poate găzdui să rămână țara de baștină – România. România, țara care acum mulți o denigrează. „Ce să mai fac în România? M-oi întoarce când și-o reveni”.
Și abia aici se complică totul.
Dacă nu avem grijă de ea, dacă nu investim, dacă nu o promovăm, dacă o lăsăm cu totul de izbeliște, cum va fi momentul în care vom fi nevoiți să ne întoarcem la ea, la țara mamă, la România? Cât stăm prin străinătate avem datoria morală dar și materială de a construi și de a pune umărul la construirea viitorului țării noastre. Pentru noi, dar și pentru copiii noștri, pentru toți cei care, peste ani, cândva, se vor întoarce acolo să-și odihnească oasele trudite de muncă. „Mă voi întoarce când va fi mai bine…” Binele ei, al țării noastre, depinde și de noi, românii din străinătate!»
