Rugăciunea unei fetițe românce din Italia: „Vreau să merg la Dumnezeu, acolo nu m-ar mai durea nimic”

Se numește Diana Mihaela Ciur, are 11 ani și este din județul Iași. De mai bine de jumătate de an se află la Roma, în Italia și este în căutarea unui miracol pe care îl așteaptă din mâinile medicilor de la spitalul Bambino Gesù.

Diana este un copil vesel și cu un talent deosebit la desen, este foarte matură și la vârsta ei înțelege deja foarte multe lucruri. Cum ar fi faptul că este foarte bolnavă și că trebuie să-și petreacă foarte mult timp prin spitale. Că trebuie să suporte multă durere și nenumărate tratamente care îi secătuiesc trupul și sufletul ei de copil, în lungile perioade de spitalizare.

Îi plac mult copiii, în general, deoarece nu prea a socializat, nu a avut când. La școală a mers puțin, doar până în clasa a doua, după care nu s-a mai dus pentru că a fost mai mereu prin spitale sau acasă, țintuită la pat.

Diana Ciur a fost diagnosticată în anul 2015 cu LAM-leucemie acută mieloblastica cu mutație biologică FLT3-ITD, ceea ce face ca boala ei să fie cu risc înalt de recidivă. Adică, mai pe înțelesul nostru, un cancer ce tot revine, în timp ce medicii îl mai îndepărtează, îl sperie, dar el tot revine, iar Diana liniște și sănătate nu mai găsește. Medicii de la spitalul Bambino Gesù din Roma i-au promis că vor face tot posibilul să stârpească odată pentru totdeauna boala nemiloasă.

Diana la spitalul Bambino Gesù din Roma

Mama Dianei ne povestește: „La început au fost inflamații gingivale cu sângerări, așa am ajuns la spital clinic Sf.Maria din Iași, unde am aflat cumplitul diagnostic. A fost un șoc pentru noi. Diana era micuță, avea doar 7 ani, nu înțelegea prea multe și a fost greu să accepte spitalizarea îndelungată și chinurile înțepăturilor. Tot tratamentul a fost făcut pe vene, de aceea sunt arse de citostatice și nici acum nu sunt refăcute. Nu mai zic de puncțiile făcute pe viu și nu sunt deloc puține la număr… sunt peste 30, nici nu mai  știu exact. A urmat luni de zile de tratament, timp în care a trecut prin toate stările posibile, mai ales pe timpul aplaziilor, când imunitatea era foarte scăzută (diaree, febră, dureri de oase, răceli, grețuri). Apoi am mers periodic la control până în aprilie 2017, când a început să fie slăbită, să facă febră, iar la spital am aflat că boala revenise.”

Starea Dianei se agrava din ce în ce mai tare, a început să se umfle toată, să rețină lichid. Ba mai mult, făcuse și bronhopneumonie și deja nu mai respira singură. Medicii i-au anunțat pe părinți că nu mai pot face nimic în cazul ei și au internat-o la secția de terapie intensivă. Acolo, printr-o minune, fetița a început să își revină, să respire fără ajutorul aparatelor și s-a dezumflat binișor în câteva zile. Tratamentul a dat roade și boala bătea în retragere, a fost trimisă la spitalul clinic de urgență din Timișoara, unde a continuat terapia și a început pregătirea pentru transplant. S-au făcut testele de compatibilitate și a avut mare noroc că surioara ei mai mare, Lavinia, a fost 100% compatibilă cu Diana.

Diana, împreună cu Lavinia, sora ei mai mare

„Îmi spunea că ea vrea sus în cer, la Dumnezeu, că acolo nu este durere… cumplit pentru un părinte să audă astfel de cuvinte”

„Totul a fost bine o perioadă”, continuă să ne povestească mama Dianei, „mergeam la control la două săptămâni cu mașina, făceam 900 km dus și alți 900 întors. A mers bine 10 luni post transplant însă, în aprilie 2018, au început dureri cumplite de oase, iar în urma investigațiilor s-a depistat din nou recidiva. Au fost zile cumplite, nici nu putea respira și, mai ales, a trebuit să-mi fac curaj să-i spun și ei adevărul; este un copil matur la vârsta ei și își dă seama de anumite lucruri, cunoaște aproape tot despre boala ei, terapiile au fost anevoioase, trebuia să îi spun pentru ce i le face. A primit vestea foarte greu, a plâns mult, durerile erau cumplite, îmi spunea că ea vrea sus în cer, la Dumnezeu, că acolo nu este durere… cumplit pentru un părinte să audă astfel de cuvinte.

A acceptat, am încurajat-o din nou și din nou, intrase în șoc septic, șansele ei scădeau pe zi ce trece, medicii nu ne dădeau nici o șansă. Am contactat apoi niște persoane extraordinare care care au crezut în puterea Dianei de a lupta și au reușit să facă posibil transferul ei la Roma la spitalul Bambino Gesù.”

La Roma, Diana a ajuns pe data de 26 iunie 2018 și a început investigații și terapii noi

Când boala a intrat din nou în remisie, au reusit să-i facă din nou transplant, donatoarea fiind iarăși sora ei.

„Au fost clipe foarte grele pentru Diana” – spune mama sa – „era deja la al doilea transplant, complicațiile au fost grele -mucozita grad 3 tratată cu morfină, toxicitate grad 2 și 3 din cauza chimioterapiei și a radioterapiei anterioare, însă am ieșit cu bine. La 3 luni după transplant a trebuit să facă o infuzie cu limfocite, fapt pentru care a trebuit s-o readucem pe sora sa din țară, să poată dona și nu a fost ușoară procedura.A trebuit să stea patru ore bune pentru recoltare.”

Diana la spitalul Bambino Gesù, la începutul acestu an

În prezent, Diana se află în terapie post transplant, dar starea sa nu e tocmai dintre cele mai îmbucurătoare. A acumulat multă toxicitate, ficatul este la limita superioară, dar părinții ei nu se pierd prea ușor cu firea: „Noi suntem încrezători în medicii de aici și mai ales în cel de sus care tot timpul i-a dat putere Dianei să meargă mai departe. Cât vom sta aici, în Italia, nu știm exact. Perioada nu va fi scurtă, oricum… deja avem 6 luni de când stăm cu ea aici, ne descurcăm destul de greu, mai ales că totul e foarte scump pentru noi, care nu lucrăm nici unul acum. Nu mai zic mâncarea, drumurile la spital pe care le facem foarte des, la două zile, cu un taxi deoarece analizele Dianei încă nu ne permit să mergem cu transportul în comun. Noi nu lucrăm niciunul momentan… soțul lucra în țară ca tâmplar, iar eu primesc doar de la primăria din localitate un ajutor ca și asistent personal al copilului cu handicap grav. Nu ne descurcăm…”

De aceea ne alăturăm acestor părinți greu încercați de soartă și facem un apel la toți care ajung să înțeleagă cum este să ai un copil în aceste condiții și câți bani se cheltuie prin spitale ani de zile la rând, chiar dacă multe tratamente pentru fetiță sunt gratuite. Îi rugăm să doneze pentru a ajuta acești părinți să meargă mai departe în lupta lor împotriva bolii care macină trupul și sufletul fetiței lor.

Se poate dona în următoarele conturi, deschise la Banca Transilvania, pe numele Ciur Ciprian Mihai:

  • CONT ÎN EURO: RO81BTRLEURCRT0386674801
  • CONT ÎN RON  : RO34BTRLRONCRT0386674801
  • CONT ÎN USD  : RO85BTRLUSDCRT0386674801

Jurnal de Emigrant:

 
 
Formația Ritmix din Torino