Suntem în secolul XXI iar societatea noastră se laudă cu un grad de civilitate sporit, dar din păcate în ascunzișurile cele mai întunecate ale acestei societăți se ascund povești pe care ori nu le știm, ori le întoarcem indiferenți spatele punându-le pe seama culturilor, mentalităților unor comunități sau unor etnii.
Părinți și comunități care se comportă ca în evul mediu chiar dacă, așa cum notam, suntem în plină eră de civilizație și ne place să aruncăm cu termenul „drepturile omului” în stânga și-n dreapta, făcând abuz și risipă de termeni de acest gen dar stând cu mâinile încrucișate în fața realității de fapt. Și mai crud este atunci când victime ale acestor mentalități și culturi sunt ei, copiii, abuzați, exploatați, folosiți, supuși unor traume care le vor marca pe veci destinul.
„Eh, e doar o fetiță rom, așa e la ei, se căsătoresc devreme” o atitudine tot din evul mediu care nu face altceva decât să ne facă părtași indirecți la suferințele acestor copile, la copilăria lor furată, zdrobită, călcată în picioare de niște părinți inconștienți care ar putea fi acuzați de crimă. Pentru că ucid sufletul inocent și dreptul la copilărie al unui om.
Fetițele-mirese și curajul Mariei de a spune „nu” mirelui său
A fost nevoie ca o fetiță de 12 ani, înspăimântată de ceea ce avea să i se întâmple, să se ribeleze, să strige și să spună „nu”, pentru a deschide ochii autorităților și întregii societăți din Palermo, capitala regiunii Sicilia din Italia, în fața fenomenului fetițelor-mirese. O realitate, o cultură care pentru sicilieni părea departe și părea învinsă, așa cum admite cotidianul newsicilia.it. Poate și pentru că puține fetițe au curajul de a se ribela și de a evada din această lume.
A avut acest curaj Maria (nume de fantezie), fetița româncă de etnie rom în vârstă de 12 ani care miercurea trecută și-a luat inima în dinți și a fugit de acasă pentru că părinții ei o obligau să se căsătorească. A fugit Maria, simțindu-se nepregătită ca la numai 12 ani să devină femeie, a încercat să deschidă o portiță spre o lume nouă, o lume liberă în care să-și poată trăi încă viața ei de copilă.
Maria descoperise că părinții o promiseseră ca mireasă și urma în curând să se căsătorească cu un bărbat care locuia în Franța și care printre altele era și o rudă a familiei sale. O căsnicie combinată, una dintre acelea care au loc în cultura rom, uzanță veche de sute de ani pentru care marile organizații de apărare a drepturilor copilului nu fac încă nimic!(?)
Mama Mariei o trimite la cumpărături, fetița profită de acest moment de libertate și cu ajutorul unui alt copil de aceeași vârstă cu ea, fuge, se ascunde. Familia semnalează dispariția fetiței poliției iar Maria este găsită joi după-amiază când cea mai bună prietenă a ei a destăinuit agenților locul unde se ascundea Maria. Cazul a fost semnalat de către autorități Procuraturii pentru minori.
Dar acesta nu este singurul caz de acest gen. După cum relatează La Repubblica, există multe fete cu vârste cuprinse între 13 și 17 ani care s-au născut și au crescut în Palermo și care părăsesc brusc școala pentru a se întoarce în țara de origine, constrânse de părinți a se căsători cu o rudă îndepărtată, adesea mult mai mare decât ele.
Sri Lanka, Bangladesh, India, Pakistan: acestea sunt țările de origine ale fetițelor care trebuie să se confrunte zilnic cu două culturi diferite și adesea în conflict una cu cealălaltă. Născute și crescute în Italia, trebuie să se supună regulilor culturilor de proveniență, obiceiuri și mentalități de care, de cele mai multe ori, copilele nu vor să știe și nu vor să audă de ele.
Unele fetițe găsesc curajul de a se ribela și de a fugi, de a-și spune povestea și de a-și striga durerea, altele dintre ele, prea multe din păcate, își acceptă în tăcere soarta.
