Străinătatea nu reprezintă pentru toți românii posibilitatea de a-și crea o viață mai bună și un viitor mai sigur, sunt mulți care din cauza lipsei unei educații adecvate, a unor traume suferite în trecut, nu reușesc nicicum să își construiască un trai decent, lipsit de grijile și nevoile resimțite acasă, în România. Pleacă cu speranța că le va fi mai bine, dar nu au puterea interioară de a realiza binele pe care și-l doresc.
Este și cazul lui Aurel, originar din comuna Păulești, județul Vrancea, care a decedat la vârsta de numai 40 de ani la Lariano, o localitate din regiunea Lazio. Românul a fost înmormântat pe data de 17 ianuarie, din mila autorităților italiene. „Nimeni nu s-a interesat de el, să îl repatrieze”, a declarat preotul de la Parohia Santa Maria Intemerata care s-a ocupat ca românul nostru să aibă o înmormântare creștină.
Aurel Ichim a venit la Lariano cu 10 ani în urmă și trăia pe străzi, nu avea un domiciliu fix. În ultimii ani dormea pe un șantier părăsit, în niște blocuri neterminate, dar era mereu îmbrăcat curat și îngrijit. Mai dădea câte o mână de ajutor pe unde era chemat, iar în urma lui era mereu unul sau mai mulți câini pe care îi hrănea.
Nu a fost căsătorit niciodată, iar în țară mai avea doar un frate mai mare, bolnav. Vasile Tudorache, un român din același sat cu Aurel, care a locuit mulți ani la Lariano, ne-a povestit că a vorbit cu el în trecut și i-a propus să se întoarcă în România, dar Aurel a respins categoric propunerea. „A murit pe o bancă, probabil a făcut un infarct”, ne-a spus Vasile Tudorache.
O viață sfârșită la numai 40 de ani, după un trai de chin și singurătate. Viață pe care Aurel a preferat să și-o petreacă departe de pământul natal, chiar dacă această decizie nu i-a adus absolut niciun beneficiu.
„Majoritatea românilor din Lariano au fost din județele Vrancea și Suceava. Spun că au fost pentru că de circa trei, patru ani s-au întors foarte mulți în România. În 2015 eram circa 2.000 de români cu acte în regulă la o populație de 10 mii de locuitori. Azi, din ce-mi spun câteva rude rătăcite pe acolo, italienii ne simt lipsa pe la firmele lor din industria lemnului și nu numai. Lariano este un mare furnizor de lemn de castan, prelucrat în numeroase gatere pe unde și eu, vreo șase ani, mi-am rupt coloana vertebrală, că azi nu mai sunt bun de nimic”, ne-a mărturisit Vasile Tudorache.
