Străin printre străini: Dezbinarea românilor din Italia, piesă de teatru în stilul lui Caragiale

„Dacă-i trădare, trădare să fie, dar s-o știm și noi!”

Ceea ce s-a întâmplat în ultimul timp pe un grup important al românilor din Italia, are iz de Caragiale. Anchete, acuzații între administratorii grupului, dovezi, întrebări, răspunsuri, block pentru persoanele incomode, un du-te vino de texte publicate, unele cu acuze, altele în apărare, o tragicomedie din care nenea Iancu ar fi scos o piesă pe cinste.

Păcat că nenea Iancu nu are Facebook… Grup cu peste 30.000 de membri împărțiți în două și dezbinați. Și când te gândești că totul a pornit de la un act de binefacere dezinteresat, care, la un moment dat, pare să fi fost o escrocherie. Eu sunt un nimeni și nu pot veni în apărarea niciuneia dintre părți, dar am rămas cu un gust amar văzând cât de fragilă e unitatea românilor de peste hotare. E deajuns un vânt cât de mic ca să dărâme o ditamai coșmelie.

Un grup care părea unit pentru o cauză comună, cea de a-și ajuta semenii aflați la nevoie, s-a dărâmat ca un castel din cărți de joc. Se vorbește de trădare, a fost trădată încrederea oamenilor, a fost trădată credința, dăruirea, dorința de a fi util cuiva ca act benevol și fără scopuri publicitare.

Mă simt trădată în sufletul meu crezând în unitatea românilor de bine. M-am trezit în mijlocul unei furtuni de ură, invidie, răutăți gratuite, frustrări înăbușite mult timp și apărute dintr-o dată într-un vulcan de invective. Am rămas acolo, în grup, ca un simplu spectator, neștiind cui să dau dreptate.

UP SERVICE DESPĂGUBIRI

Și iar îmi vine în minte nenea Iancu, cu al său cetățean turmentat: „Iar acum, eu cu cine votez?”

Autor: Tanța Stroia – Străin printre străini