Viața, sacrificiile, lacrimile și dorurile femeilor românce care lucrează în Italia ca îngrijitoare, sunt redate în „Străina din casă”, o emoționantă piesă de teatru scrisă de Raffaella Giancipoli și pusă în scenă la Andria, în Puglia. Spectacolul va avea loc la teatrul Mons. Di Donna, în Via Saliceti, marți 2 aprilie, la ora 21:00. Un proiect realizat de Kuziba, avându-i ca producători pe cei de la Compagnia Bottega degli Apocri.
„Străina din casă” este povestea unei plecări în plină noapte, a unui autobuz plin de femei, printre care și Luminița. Toate au decis că trebuie să își lase familia, soțul, copiii sau părinții și să ia drumul lung și amar al străinătății pentru a le asigura pâinea cea de toate zilele și un viitor mai bun. Este povestea unei profesoare care va deveni „badantă”, nu pentru că nu știe sau nu poate să facă mai mult, ci pentru că străinătatea asta îi va oferi, o muncă de mare responsabilitate, unde răbdarea, dăruirea de sine, spiritul de sacrificiu, sunt indispensabile.
Luminița, o femeie cu trupul aici, în Italia, dar cu sufletul acasă, acolo unde Alex, soțul său, a rămas să îngrijească de Călin, unicul lor copil.
Povestea teatrală, inspirată din realitatea rece și dureros de reală a zilelor noastre, ne-o prezintă și pe Chella, o femeie italiancă în vârstă, care cu greu acceptă o străină în casa sa. Povestea lui Alex care a rămas să fie și mamă, și tată, povestea fiicei bătrânei îngrijite de Luminița care are sentimente de vinovăție față de mama sa și nu în ultimul rând, povestea lui, a lui Călin, copilul crescut la telefon, între săruturi de noapte bună și promisiunile de întoarcere ale mamei sale.
Este redată în amănunt călătoria lungă a autocarului care a dus-o departe de cei dragi, frica la frontieră că va fi întoarsă din drum deși fiecare kilometru care o îndepărta de Alex și Călin îi mai storcea câte un șuvoi de lacrimi, apoi coșmarurile nopților în care visa că mergea la aeroport să îi întâmpine când veneau să o viziteze și ei nu o mai recunoșteau.
O piesă de teatru, care nu e teatru, ci o dramă a timpurilor pe care le trăim.
