Tineri români în străinătate: Tudor Ștefănescu, un nume care face cinste comunității românești din Italia

Tudor Ștefănescu este absolvent al Facultății de Istorie și Filosofie de la Univ. Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, iar în luna martie 2019 a absolvit un master de antropologie în Italia, la Universitatea Roma Tre. Pe plan academic a participat la numeroase conferințe științifice naționale și internationale atât în România cât și în străinătate, în special în Italia. Din anul 2018 este membru voluntar al Ligii Studenților Români din Străinătate, filiala Italia.

Tudor Ștefănescu. Foto: arhiva personală

Am vrut să aflăm părerea lui despre integrarea în învățământul universitar italian, despre diferențele dintre sistemul de învățământ românesc și cel din peninsulă, despre ce avem în plus, sau în minus, față de învățământul din Occident.

Un interviu din care avem cu toții ceva de învățat!

Care au fost motivele pentru care ai venit să studiezi în Italia, ce te-a determinat să alegi această țară?

Principalul motiv pentru care am plecat la studii în Italia a fost curiozitatea. Eram curios să aflu cum se studiază dincolo, însă această curiozitate s-a născut de fapt din mai multe de contexte favorabile pe care le-am trăit la Facultatea de Istorie și Filosofie din cadrul Universității Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, pe care am absolvit-o.

În primul rând, mediul din jur m-a ajutat cel mai mult. În anul trei aveam doi amici buni, Noris Szakacs și Alvaro Albornoz Castro, amândoi pasionați de istorie și absolvenți ai aceleași facultăți, cu care îmi petreceam mare parte din timp. Împreună cu ei am participat pentru prima oară la un seminar internațional de studii istorice la Spoleto, în Italia, în 2016, motivați fiind de profesorul nostru coordonator de la Cluj. Seminarul a durat 5 zile, însă atmosfera și temele discutate ne-au încântat atât de mult, încât am vrut să experimentăm mai mult din ceea ce înseamnă studiul în străinătate. Așa a apărut prima flacără a curiozității în sufletul meu. De atunci am mai participat împreună cu Noris la alte 2 seminarii de internaționale la Spoleto în 2017 și Todi în 2019.

În al doilea rând, încă din anul II de facultate, profesorul meu coordonator mi-a sugerat să scriu o teză de licență frumoasă, dar dificilă, anume despre activitatea legaților și nunților apostolici în Transilvania în secolul al XIV-lea, respectiv relațiile Sfântului Scaun cu regatul maghiar la sfârșitul evului mediu. Așadar, dl.profesor, căruia îi sunt recunoscător, m-a încurajat să învăț limba italiană, să citesc cât mai mulți autori italieni și să caut posibilități de a studia în Italia, cu scopul de a culege informații consistente pentru cercetarea mea. Ulterior, am depus dosarul pentru bursa de studiu Erasmus, și după ce am fost acceptat în urma interviului, am semnat un contract pentru o perioadă de studiu de 5 luni, la Universitatea Roma Tre din Roma, în anul universitar 2016-2017.

Am fost foarte încântat de întreaga experiență academică din Roma, având în vedere că am avut ocazia să abordez noi subiecte și materii (privind istoria creștinismului și a Sfântului Scaun), pe care în România nu le găseam, dar de care eram pasionat. Totuși, au fost și câteva motive secundare: dorința de a locui pe cont propriu o perioadă mai îndelungată.

Cum a decurs adaptarea, integrarea în societatea și sistemul de învățământ din străinătate?

Adaptarea la sistemul de învățământ din Italia a fost mai dificilă la început. Chiar dacă luasem cursuri de limba italiană în România, totuși, seminariile, cursurile și examenele de la Roma Tre au fost o noutate. Am muncit mai mult, dar am reușit să recuperez și să mă integrez în noua clasă de studenți, pentru a învăța împreună. Aici vreau să subliniez că în tot acest proces, încurajările profesorilor și colegilor m-au ajutat foarte mult. Spre exemplu, îmi amintesc că la un curs, numit Storia Medievale profesorul ne-a cerut să ne grupăm în echipe și să scriem un eseu pe o anumită temă, pe care ulterior să îl prezentăm în fața colegilor. Mi-a plăcut mult colaborarea dintre noi, iar aportul meu, alături de cel al fetelor din echipă, a fost apreciat public de dl. profesor. Această încurajare mi-a dat o motivație în plus să mă implic, pentru că mă simțeam sprijinit.

De asemenea curiozitatea și perseverența m-au ajutat mult să mă implic în noua universitate. Eram curios de toate cursurile noi pe care le găseam, chiar dacă nu reușeam să merg la toate din lipsa timpului. Am ales să merg în mod constant, doar la cursurile și seminariile pe care le aveam în contractul de studiu, însă îmi era drag să particip la diverse seminarii și conferințe de la diverse facultăți. Pe lângă cursurile de istorie și filosofie medievală, mergeam din când în când și la cele de filosofie modernă, istoria dreptului, sau critică de film. Astfel am avut ocazia să constat cu plăcere, că profesorii erau foarte deschiși către studenții curioși. Când îi rugam să îmi explice mai mult despre un subiect, sau îi rugam să îmi recomande noi cărți, sau să îmi corecteze un articol, toți mă ajutau și îmi ofereau sprijinul lor, chiar dacă nu mă cunoșteau. Asta mi-a oferit un plus de motivație și încredere în mine.

De asemenea, este importantă și perseverența și aici mă refer la studiu. Nu era suficient să rămân doar curios, ci pentru note bune era nevoie să merg constant la cursuri și seminarii, chiar dacă uneori eram singurul prezent în clasă. Totuși, nu am fost cel mai bun dintre colegii mei, unii erau mai pregătiți decât mine la anumite subiecte. În schimb, m-am integrat foarte bine la Roma Tre, pentru că am încercat să acumulez cât mai mult.
Pe partea socializării, am cunoscut studenți din diverse țări, care erau sociabili, drăguți, dar la fel ca și mine, treceau printr-o experiență nouă. În schimb, cei mai prietenoși, mi s-au părut italienii, mai ales fetele, colegele de clasă, iar cu unele am legat o frumoasă amiciție până astăzi.

Comparații cu sistemul de învățământ din România?

Faptul că universitățile din România fac parte din sistemul Bologna este în mod limpede un avantaj, și aici mă refer la structura anilor de studiu (licență, masterat, doctorat), pentru că ne-am racordat la sistemul occidental.

Nu știu să vorbesc despre reformele din sistemul de învățământ în general, dar pot să spun că un student are numeroase beneficii intelectuale dacă învață într-o universitate din România ce îi permite următoarele avantaje:

  • Să aibă acces la cursuri și seminarii foarte variate.
  • Să aibă acces la multe surse de informații cât mai vaste, pe diverse domenii. Spre exemplu, în studiul istoriei e important ca un student să aibă posibilitatea să cerceteze istoria și cultura oricărui popor de pe glob, din orice epocă istorică, și să poată participa foarte ușor la conferințe cu un caracter internațional, unde se aprofundează subiecte diverse, inclusiv istorie universală, nu doar locală și națională.
  • Să aibă posibilitatea să intre ușor în contact cu profesori și cercetători de elită de la marile universități europene, care să fie invitați la conferințe sau seminarii într-o universitate din România. Cu siguranță studenții ar avea multe de învățat în urma acestor evenimente.

În al doilea rând vreau să subliniez că este esențial pentru un student să aibă sprijinul și încrederea unui profesor îndrumător în tot procesul de învățare, care în mod oficial este încununat de scrierea unei lucrări de diplomă. În acest fel studenții pot să învețe cum să scrie corect o teză și cum să cerceteze un subiect dificil, pentru ca în viitori să se descurce singuri. Însă, pe lângă cititul propriu-zis în bibliotecă și respectarea metodologiei, este mult mai important cultivarea sentimentului de încredere și siguranță în forțele lor, fără de care toate cărțile și bibliotecile din lume ar fi inutile. Și acest sentiment de încredere în capacitatea de a cerceta și inova se construiește pas cu pas, în echipa profesor-student. Această perspectivă nu este un apanaj al universităților europene, deoarece și în România se întâmplă acest lucru, profesorii sunt foarte atenți la ajutorul acordat studenților.

Merite obținute?

Pe plan academic nu am premii, dar de-a lungul timpului am obținut burse de participare la seminarii și conferințe internaționale de istorie medievală în Italia la Spoleto, San Miniato și Todi, alături de alte conferințe în Romania. De asemenea, după terminarea stagiului Erasmus, am obținut în 2018 o nouă bursă de studiu din partea Ministerului de Externe Italian (o bursă acordată studenților străini), care m-a ajutat să urmez un program de master de un an în antropologie la Univ. Roma Tre. Am absolvit acest master în februarie 2019 cu o teză de dizertație numită Le testimonianze delle donne nei processi matrimoniali nel secolo XV e la prima metà del secolo XVI, pe care îmi doresc să o public în viitor.

Obiective profesionale, planuri de viitor?

În viitor îmi doresc să continui cercetarea în domeniul istoriei, respectiv în istoria dreptului romano-canonic în evul mediu, istoria creștinismului medieval, teme care mă pasionează și pe care vreau să le aprofundez. În acest sens, actualmente mă pregătesc pentru admiterea la doctorat. Scriu un proiect de cercetare, pe care îl voi depune la mai multe universități, în special la cele din Italia si Marea Britanie. Mai concret, îmi doresc să scriu mai multe cărți în viitor prin care să explic marile fenomene ale istoriei: spre exemplu felul în care religia creștină, dreptul roman antic și filosofia greacă antică au creat împreună unicitatea civilizației europene moderne. Oricum, înainte de toate trebuie să încep de la înscrierea la doctorat.

Pe plan profesional, îmi doresc să predau ceea ce am învățat și în acest sens iau și cursuri de pedagogie.

Există posibilitatea unei întoarceri definitive în țară pe viitor?

În momentul acesta sunt în România, respectiv în Cluj-Napoca, dar mă voi întoarce în Italia în curând.

Opinii, păreri despre ce și cum ar trebui să se schimbe în învățământul românesc pentru a se alinia standardelor occidentale?

Cred că cel mai vizibil aspect al diferenței între universitățile din România și cele din Europa Occidentală este bugetul alocat cercetării. În România finanțarea proiectelor de cercetare este mult mai scăzută, comparativ cu Vestul. Diferența nu se observă imediat, pentru că în primii ani de facultate, studenții sunt aproximativ la fel, intelectual vorbind, și în România și peste hotare. Dar pe măsură ce aprofundezi studiile și cercetarea, lipsa de fonduri te obligă să renunți la proiectele mari. Dar probabil și acest aspect se va rezolva în viitor, eventual prin mai multe finanțări din partea mediului privat.

 
 
Formația Ritmix din Torino