Andrei Popescu, un adolescent de 16 ani din Târgu Jiu, și-a luat viața vineri, 25 noiembrie, aruncându-se în lacul de acumulare de pe râul Jiu.
Tânărul trăia fără părinții săi, care lucrează în străinătate. Andrei era în grija bunicilor și studia la Colegiul Național „Spiru Haret”, unul dintre cele mai prestigioase licee din oraș, relatează Adevărul.
Era recunoscut pentru inteligența sa remarcabilă, pasiunea pentru artă și literatură, și talentul muzical, manifestat prin compunerea și interpretarea propriei muzici Hip Hop. Tânărul a participat Zilele Municipiului Târgu Jiu cu una dintre melodiile sale.
Flavius Boian, directorul liceului unde studia băiatul, l-a descris ca un elev excepțional, cu contribuții notabile în teatru și literatură, inclusiv câștigarea unui festival de teatru cu o piesă scrisă de el și un scenariu pentru un film de scurt metraj.
Andrei se confrunta cu probleme emoționale și ceruse consiliere psihologică la școală.
Decizia tragică de a-și pune capăt zilelor a venit în mod neașteptat, după o discuție aprinsă cu mama sa.
Faptul că băiatul a reacționat la o furie de moment o dovedește faptul că urma să prezinte Balul Bobocilor, care se va desfășura în această săptămână, iar el participa la repetiții.
A fost înmormântat luni, 27 noiembrie, la Cimitirul Central din Târgu Jiu, conform anunțului postat de tatăl său.
Geta Clipicioiu, fosta sa profesoară de limba și literatura română, a transmis un omagiu emoționant pe Facebook.
Își amintește de Andrei ca un tânăr sensibil și creativ, cu o dragoste profundă pentru poezie și muzică. El a câștigat premii în concursuri de poezie și teatru, exprimându-și trăirile intense prin artă.
„Andrei al nostru trăia prin POEZIE și prin MUZICĂ. Scria, recita, cânta, trăia…Sau măcar încerca… Recita poezie prin toți porii ființei sale, scria până la epuizare, iar trăirile sale abisale, ascunse, i-au adus aprecierea noastră, a dascălilor, a colegilor săi, căci cuvântul rostit al lui Andrei aducea emoție în inimile tuturor.”
Profesoara subliniază importanța conexiunii părinților și profesorilor cu sufletele copiilor, menționând că aceștia pot suferi în mod „invizibil” într-o societate dezechilibrată.
Ea insistă pe necesitatea de a fi alături de tineri și de a construi „ferestre” în zidurile ființei lor pentru a înțelege ce se află dincolo de aparențe.
„Copiii din fața noastră ascund drame intense uneori, iar haosul acestei societăți dezechilibrate ni-i îndepărtează și ni-i convertește iremediabil… Să stăm alături de ei, să îi întrebăm ce îi doare, să pătrundem în beciul sufletului lor, câtă vreme acolo mai există încă o candelă aprinsă…”.
Această tragedie reprezintă un moment de reflecție asupra impactului problemelor emoționale în rândul tinerilor și necesitatea de a acorda mai multă atenție sănătății mentale în școli și comunități.
