Această scrisoare comună a fost redactată cu sprijinul Platformei online dedicată Transportatorilor Euload.com, în data de 20 aprilie 2017, și a fost semnată de companiile de transport rutier din România cuprinse în anexă. Anexa cu lista companiilor semnatare poate fi descărcată la adresa: https://www.euload.com/download.file.php?id=75
Vă prezentăm mai jos textul integral al scrisorii:
„Poate o să întrebați: Cine sunteți voi? Ce vrea să însemne această scrisoare deschisă, cu ce scop ne-o adresați?
Răspunsul e și simplu și complicat în același timp.
Simplu, în sensul în care mai mulți transportatori rutieri români ne-am unit în a scrie această scrisoare deschisă opiniei publice pentru a mărturisi tare și răspicat că suntem loviți, doborâți, acuzați pe nedrept, eliminați fără a avea altă vină decât că suntem. Suntem încă activi, suntem profesioniști și suntem competitivi.
Complicat, pentru că e vorba de un întreg sector al economiei României, de un procent important din PIB al acesteia, de sute de mii de angajați direcți și familiile lor, plus o întreagă industrie furnizoare de produse și servicii specifice.
Și de ce, încă, complicat? Pentru că această hărțuire, prigoană, lovire nu se întâmplă în vreme de război. NU. Suntem în pace, cetățeni cu drepturi aparent depline în UE, având la baza Uniunii noastre Europene niște principii dintre cele mai oneste, mai nobile și înălțătoare.
Hărțuirea și lovirea noastră se face prin lege sau, mai bine zis, prin ‘lege’. Nu contează că ‘legea’ nu respectă legile UE, dacă ea e dată de Germania, Franța sau mai nou, Austria. Comisia Europeană ai cărei cetățeni cu drepturi depline suntem teoretic, ar trebui să ne apere. Într-adevăr în luna mai 2015 Comisia Europeană a deschis o primă procedură de infrigement care a rămas ‘suspendată’ până când o altă legislație, mai nefavorabilă nouă, va fi pusă în loc. Legislația care se preconizează că va apare la sfârșitul lunii mai 2017 se vrea a fi un compromis între Est și Vest.
Cu alte cuvinte, acele principii frumoase și nobile sunt pentru naivi, pentru că atunci când interesul celor puternici ai Europei e altul, legile se schimbă.
Și culmea ipocriziei, aceste ‘legi’ vin însoțite de o grămadă de declarații pline de ‘bune intenții’, de ‘griji materne’, de apeluri la ‘drepturi egale’, cu alte cuvinte, de lozinci.
Probabil ați auzit în mass-media, deloc străină de acest război pornit împotriva noastră, a transportatorilor estici, expresii de genul ‘dumping social’, ‘plată egală pentru muncă egală’, ‘siguranța circulației’ , ‘condiții decente pentru șofer’ , etc.
Înainte să mergem mai departe o observație. În războiul contra transportatorilor estici există și victime colaterale, cum sunt transportatorii portughezi, spanioli, olandezi chiar, care însă trebuie să suporte acest val, lipsit de rațiune până la urmă, pornit de Franța și Germania.
Nu întâmplător am zis lipsit de rațiune. Cunoașteți cu toții proverbul : Somnul rațiunii naște monștri!
Acești ultimi doi ani, de la 1 ianuarie 2015 încoace, a transformat situația din transporturile rutiere internaționale din spațiul UE în ceva monstruos, imposibil de înțeles și aplicat.
Ne aflăm acum cu o lună înaintea lansării Noului Pachet Rutier. Nu avem nici o idee ce va conține, ce se va schimba sau cum se va schimba.
Un lucru știm sigur! Nu mai putem să tăcem, să așteptăm ca cineva să găsească înțelepciunea de a merge pe calea rațiunii, a omeniei, a valorilor autentice, pur și simplu să recunoască adevărul.
Așadar, chiar dacă asociațiile noastre profesionale au reacționat la abuzurile Franței și Germaniei, chiar dacă autoritățile noastre și-au manifestat dezacordul, vrem să o facem și noi, nemijlocit, pentru a exprima cu voce tare ADEVĂRUL, pe care cei puternici doresc să-l deformeze.
1. Referitor la Dumpingul social
Acest termen a fost folosit în ce privește transportul rutier internațional, făcând referire la costurile mai mici cu personalul transportatorilor estici, mai precis cu șoferii.
Aceste declarații s-au dovedit tendențioase, fiindcă atunci când s-au analizat mai îndeaproape, comparativ cu salariul minim din Germania, n-au mai fost chiar atât de mici.
De observat ca vorbim de salarii și diurne acordate în România în condiții de legalitate.
S-a insistat că a fi șofer de camion în trafic internațional pentru o companie din Est este egal cu a fi sclav. S-a spus că șoferii nu-și permit nici măcar să mănânce la restaurant.
Fals, total fals. Șoferii noștrii își fac cele mai multe cumpărături în supermarket-urile din Germania și gătesc în parcare pentru că așa vor ei, pentru că știu să gătească, pentru că mâncarea gătită este mai sănătoasa decât mâncarea din restaurant. Au frigider în cabină și pot să-și conserve mâncarea pentru mai multe zile.
S-a spus că sunt obligați să se spele și să-și spele rufele în lighean.
Fals, total fals. Șoferii noștri folosesc facilitățile din parcările destinate tirurilor, când e nevoie, legate de dușuri, mașini de spălat automate etc.
Acești sclavi, cum au fost numiți, au telefoane mobile proprii performante, pe lângă cele de companie, de regulă mai slabe, au laptop-uri și tablete. Apropo, gătitul în parcare le satisface de multe ori și nevoia de socializare. Șoferii, cred că foarte puțini dintre ei, ar dori să schimbe cabina camionului și confortul ei, cu orice motel de pe traseu, de multe ori plin de gândaci.
Și încă ceva, atunci când vorbim de sclavagism ar trebui puțin analizat și venitul în termeni reali, adică costul vieții și costul întreținerii familiei. Majoritatea șoferilor români au apartamente sau case proprii sau își construiesc una. Nu plătesc chirie! Nu plătesc mortgage! Familiile lor trăiesc în România, nu în Germania, costurile fiind mai mici.
Este un mare deficit de șoferi în țările noastre, inclusiv în România și nu din cauza dumping-ului social sau a condițiilor sclavagiste. Ci pentru că foarte mulți șoferi români au fost recrutați de firme din Germania sau alte țări vestice. Cu toate acestea, penuria se manifestă în continuare și în Germania și în Franța! Dar atenție, eliminare transportatorilor estici poate furniza șoferi pentru companiile din vest, dar nu va fi o soluție pe termen lung.
Majoritatea șoferilor români care lucreaza în spațiul UE pentru companiile românești au familiile în România. Numai diferența de salar nu justifică mutarea în altă țară. Ar trebui să plătească chirie și la sfârșitul lunii costurile suplimentare ar fi mai mari ca și avantajele.
Cu toate acestea, da, există o situație în care companiile noastre nu pot concura cu cele germane, de exemplu atunci când șoferul declară copiii ca locuind în Germania și primește alocații de la statul german, deși ei se află în România. Cum am putea numi noi această practică? Piraterie socială? Acești șoferi își vizitează familiile în pauzele de 45 de ore, timp în care trebuie să ajungă și înapoi la camion, și ‘proaspeți’ pornesc pe drumurile Europei. Acest lucru se cheamă siguranță rutieră?
Sau faptul că șoferul român angajat în Germania stă cu familia maxim 2 săptămâni pe an, în concediu, comparativ cu 3-4 luni pe an cât petrece șoferul angajat în România timp cu familia? Acest lucru nu s-ar putea numi sclavagism?
2. Vă rugăm să nu pierdeți din vedere că contractul de muncă este liber consimțit și este reglementat de legea muncii din România. Oricând șoferul poate pleca ca urmare a unui preaviz de 20 de zile.
3. Penuria de șoferi la nivelul întregii Europe își are cauza, după părerea noastră, în dificultatea profesiei, în dificultatea aplicării legislației, în stresul cauzat de controale și amenzi, în probleme de securitate cum e migrația ilegală (vezi cazul Angliei și mai nou al întregii Europe).
În țările vestice există suficiente alternative la această profesie, riscantă totuși.
Șoferii estici sunt doriți în Vest pentru că sunt buni conducători auto, sunt într-o formă fizică bună, sunt capabili să încarce sau descarce la nevoie, să asigure marfa, să decoperteze prelata remorcii, să schimbe o roată, sunt pe scurt profesioniști.
4. Atunci când s-a vorbit de dumping social și de introducerea salariului minim pentru șoferii de camion în Germania sau Franța, nu s-a discutat și de aplicarea unui tarif minim pentru transportatorii estici! De fapt, piața, prețul transportului, tarifele sunt stabilite de mulți jucători vest-europeni care fac profituri foarte mari. Firmele de logistică și expediție s-au dezvoltat în ultimii ani foarte mult tocmai în țările puternic industrializate, Germania și Franța.
5. Ce este interesant, este că atunci când o firmă de logistică din Germania încheie un contract de transport cu o firmă din România la prețuri să zicem mai competitive, decât cu un transportator național, acest lucru este numit ‘Dumping social’.
Când un producător de camioane alege să deschidă o fabrică de cutii de viteză în România pentru că prețul de producție este mai competitiv, acest lucru se cheamă libera circulație a capitalurilor.
6. În definitiv transportatorii estici cumpără camioane produse în vestul Europei, finanțate de firme de leasing din vestul Europei, la dobânzi mult mai mari decât cele din Franța sau Germania.
7. Faptul că intrăm cu camioanele pe teritoriul Germaniei sau Franței nu este o favoare. De când e omul pe pământ, drumurile, căile de acces au fost considerate de utilitate publică. Dacă vreți, e un fel de teritoriu neutru. Nu uitați că plătim taxe de drum, de multe ori foarte mari pentru a avea acces la rețeaua de drumuri din țările tranzitate.
8. Legat de campania de denigrare dusă la adresa companiilor de transport din Est de către asociațiile lucrătorilor la nivel european, trebuie să recunoaștem că am rămas uimiți de ‘dialogul’ pe care un șofer român angajat în Danemarca a reușit să-l aibă cu oficialitățile europene la cel mai înalt nivel. Departe de noi gândul de a jigni cu ceva sau pe cineva, dar povestea cu exploatarea acestuia pare destul de neverosimilă. Noi am trăit în comunism. O persoană exploatată nu cântărea niciodată 150 Kg sau mai mult. Mă întreb dacă acea persoană ar fi trecut analizele medicale obligatorii în România, dacă acea persoană ar putea interveni în caz de accident, dacă ar putea ancora marfa, etc.
Câteva concluzii:
1. Dacă ne desființați pe noi, transportatorii estici, transportul european nu va crește, pentru că nu poate. În România, încă, meseria de șofer de camion e atractivă și noi vom forma noi și noi șoferi internaționali, de multe ori pe costul nostru propriu.
Și vă rugăm să rețineți, migrația șoferilor în Vest este o tragedie pentru familiile acestora.
2. Ceea ce Franța și Germania ‘legiferează’ în domeniul transportului se poate realiza cel mai simplu dacă vom implanta un CIP șoferilor de tir, prin care să-i urmărim electronic.
Acest lucru ar rezolva problema timpilor petrecuți de aceștia în fiecare din țările membre, ale repausului de 45 de ore în interiorul sau în afara cabinei, întoarcerile la domiciliu, și poate ar diminua chiar și riscul deturnării camioanelor, etc.
O soluție practică și posibilă.
Am fi liberi în orice, doar că am avea un CIP implantat!
Și până la urmă suntem deschiși chiar la cipuri made în Germany, cu montaj autorizat în Franța.
Scuzați ironia, dar asta se întâmplă de fapt! Într-acolo ne îndreptăm!
3. Am vrea să adăugăm că autoritățile europene, ca orice alte autorități, au OBLIGAȚIA de a face dreptate, de a lua decizii, de a respecta legea.
Nu e un drept, e obligația lor de bază!
De curând, estici și vestici am sărbătorit Paștele împreună. Și am avut în fața noastră reacția lui Pilat atunci când Iisus i-a spus: ‘pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr ‘
Pilat a întrebat: ‘Ce este adevărul?’
Istoria a confirmat că adevărul nu este cel pe care îl fabricăm!
Care este adevărul dumneavoastră?”
Sursa: Agerpres
