Un român care câștigă 4000 de euro pe lună în străinătate doarme pe stradă, lângă o toaletă publică

În Zürich, mai mulți muncitori veniți din spațiul Schengen și curieri care transportă mâncare trăiesc pe străzi, deși au un venit regulat. Lipsa unui contract de muncă stabil și dificultatea accesului pe piața imobiliară îi forțează să doarmă în locuri improvizate, relatează publicația 20minuten.ch.

Un muncitor român în vârstă de 48 de ani, pe care jurnaliștii elvețieni îl numesc „Lungo”, petrece trei luni pe an lucrând pe șantierele din Elveția. Deși câștigă aproximativ 4.000 de franci elvețieni pe lună, nu reușește să închirieze o locuință.

„Lucrez pe șantiere, ba aici, ba acolo. Câștig bani, dar fără un contract de muncă stabil nu găsesc nimic de închiriat în Zürich. De aceea dorm afară”, spune conaționalul nostru.

Nici centrele de cazare de urgență nu sunt o soluție pentru el, deoarece nu are permis de ședere permanentă.

Un hotel ar fi prea scump, iar banii câștigați trebuie să îi trimită acasă la soție și copil. „După trei luni, mă întorc cu banii acasă – din asta trăim”, explică muncitorul român.

- Continuarea după publicitate -

Piața imobiliară inaccesibilă pentru mulți muncitori

Situația românului, care doarme practic lângă un WC public, nu este un caz izolat. În Zürich, muncitorii străini cu venituri modeste se confruntă cu dificultăți mari în găsirea unei locuințe.

Isabel Hammer, reprezentantă a Departamentului Social din Zürich, confirmă că fenomenul este unul cunoscut:

„Acest loc de dormit este unul dintre cele aproximativ 90 de locuri identificate în oraș unde oamenii fără adăpost își găsesc refugiu.”

Printre cei afectați se numără și curierii de mâncare. Un livrator în vârstă de 40 de ani din Europa de Est povestește că, deși el a reușit să găsească o cameră printr-un prieten, cunoaște mai mulți curieri Uber Eats care sunt nevoiți să doarmă pe străzi:

„Dacă vii la Zürich ca livrator, fără un contract fix și fără relații, accesul la o locuință este aproape imposibil. Chiar și cei care ar avea bani pentru chirie se lovesc de bariere birocratice”, spune el.

Un alt caz este cel al unui francez de 28 de ani, fost curier de pizza, care a fost nevoit să doarmă luni de zile pe bănci în apropierea unei toalete publice:

„Deși aveam un venit, nu am găsit o locuință. Nu aveam adresă, nu puteam furniza un extras de credit și aveam doar un permis de ședere temporară. Este aproape imposibil să găsești ceva fără relații”, explică el.

Condiții precare și alternative limitate

Conform autorităților, aproximativ 30 de persoane dorm în prezent sub cerul liber în Zürich:

„Le vizităm regulat, iar multe dintre ele sunt bine echipate pentru condițiile din stradă”, spune Isabel Hammer.

Lăcrătorii nu dorm doar în spații publice, ci și în parcări subterane, pasaje și cabane din păduri.

Centrele de cazare de urgență sunt, în general, rezervate rezidenților din Zürich. Pentru muncitorii străini, alternativele sunt limitate la adăposturi specializate. În situații extreme, în nopțile cu temperaturi negative, și persoanele din afara orașului pot fi găzduite temporar.

„Mulți pleacă rapid – Elveția este pur și simplu prea dură”, spune curierul francez, care a reușit să se mute într-o garsonieră în cantonul Aargau, doar datorită unui prieten și a unui proprietar care nu a impus condiții stricte.

O problemă care persistă

Pentru mulți muncitori străini, viața în Zürich rămâne un cerc vicios: deși au venituri, lipsa unui contract stabil și a unui istoric financiar îi împiedică să găsească o locuință.

Între timp, autoritățile continuă să monitorizeze fenomenul, oferind sprijin limitat celor care trăiesc sub cerul liber. Însă, fără soluții pe termen lung, mulți dintre acești muncitori rămân captivi într-o realitate dură, în care munca zilnică nu le garantează un acoperiș deasupra capului.