Venitul de Cetățenie din Italia ar putea fi redus la o perioadă de maxim 18 luni pentru persoanele apte de muncă

Venitul de cetățenie („Reddito di cittadinanza” în italiană) ar putea fi redus la o perioadă de 18 luni pentru persoanele care sunt apte de muncă, informează ziarul Il Messaggero. Printre opțiunile guvernului italian cu privire la recalcularea ajutoarelor sociale se numără și cea a încetării reînnoirii venitului de cetățenie pentru persoanele care primesc deja acest ajutor și pot munci. Pe de altă parte, experții de la Ministerul Muncii din Italia, condus de ministrul Andrea Orlando, propun posibilitatea oferirii unui „bonus” celor care își găsesc un serviciu în perioada în care beneficiază de indemnizația primită de la statul italian.

Momentan, în cazul unei modificări a statutului de angajare, venitul mai mare provenit din muncă determină recalcularea beneficiului economic în proporție de 80%, începând cu luna imediat următoare după schimbare, iar cei care acceptă o ofertă de angajare se confruntă cu pierderea aproape totală a subvenției. Prin urmare, ideea este aceea de a calcula cota din indemnizația acordată persoanei care își găsește un loc de muncă, numărând venitul mai mare din muncă în limita a 50% în loc de 80%, cel puțin în primele șase luni. Pentru cei care nu se încadrează în această categorie, nu ar trebui să se schimbe nimic.

Planul la care lucrează noul ministru al Muncii prevede împărțirea beneficiarilor Venitului de Cetățenie în două categorii. Astfel, cei care nu pot fi angajați, vor primi în continuare venitul de cetățenie, iar cei care își găsesc un loc de muncă vor primi subvenția în funcție de salariu. Acest ajutor oferit de stat s-a dovedit a fi de un real folos pe perioada crizei sanitare COVID-19, iar numărul beneficiarilor a crescut atât de mult încât, anul acesta, bugetul alocat va depăși zece miliarde de euro, crescând astfel cu aproximativ trei miliarde de euro în plus față de cât se preconiza înaintea pandemiei.

În plan ocupațional, din cauza pandemiei, a închiderilor activităților, a lipsei de pregătire a Centrelor pentru Ocuparea Forței de Muncă și a lacunelor navigatorilor („navigator” este termenul folosit de autoritățile italiene pentru a defini figura profesională care-i ajută pe beneficiarii Venitului de Cetățenie să găsească un nou loc de muncă), eșecul acestei măsuri este unul răsunător. La doi ani de la implementarea sa (în martie se împlinesc fix doi ani), numerele vorbesc clar: sunt circa 1,3 milioane de nuclee familiale, adică aproximativ 3 milioane de beneficiari în total, din care un sfert sunt considerați apți de muncă – circa 750 000. Cu toate acestea, cei care au încheiat un contract de muncă la sfârșitul anului 2020 erau în jur de 200 000.

Modificările propuse răspund și exigențelor de a face beneficiul sustenabil din punct de vedere economic, deoarece neintegrarea beneficiarilor în câmpul muncii a acționat ca o greutate pe visteria statului italian. Eliminând posibilitatea de a reînnoi Venitul de Cetățenie persoanelor care își pot găsi un loc de muncă  (situație care până acum era posibilă doar dacă se accepta prima ofertă de muncă adecvată), numărul beneficiarilor acestei subvenții va rămâne sub pragul periculos și nu vor fi necesare alte tăieri (ipoteză luată în calcul în cazul în care resursele stocate nu ar mai fi de ajuns pentru toți cei care primesc acest ajutor).

Astfel, după 18 luni, cei care pot lucra și primesc Venitul de Cetățenie vor fi scoși din program, dar vor putea conta oricând pe ajutorul personalului Centrelor de Ocupare a Forței de Muncă, care îi va ajuta să dobândească un nivel superior de formare profesională. Pentru a ușura treaba Centrelor pentru Ocuparea Forței de Muncă (Centri per l’Impiego) sunt luate în considerare și alte modificări care vor viza, de exemplu, congruitatea ofertelor de angajare. În prezent, o persoană care se înscrie la un astfel de centru pentru obținerea unui loc de muncă este invitată în primele 18 luni să accepte cel puțin o ofertă adecvată dintr-un total de trei.

Oferta este evaluată în baza a trei principii: experiență, distanța locului de muncă față de domiciliu și perioada de când persoana respectivă se află în șomaj. Mai exact, în primele 12 luni se prezintă o ofertă de lucru în care distanța este de până la 100 km, după un an o altă ofertă cu o distanță de până la 250 km, iar când se ajunge la reînnoire, principiul distanței nu mai este luat în considerare. Aceste limite vor fi reanalizate și, cel mai probabil, ofertele de până în 250 km vor fi luate în calcul fără ezitare.

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Mai multe articole mai jos

Publicitate
Susține publicația noastră!