Boala Alzheimer este o afecțiune a creierului care apare mai ales la persoane de vârstă înaintată, producând o deteriorare din ce în ce mai accentuată a funcțiilor de cunoaștere ale creierului, cu pierderea capacităților intelectuale ale persoanei, asociată cu tulburări de comportament, ceea ce realizează starea cunoscută sub numele de demență (din latină: demens).
Progetto Alzheimer organizat la Padova, în nordul Italiei, și-a propus cu mulți ani în urmă să ofere sprijin și suport psihologic persoanelor care îngrijesc și asistă un bătrân suferind de această boală. Pentru că uneori poate fi dificil atât pentru persoana bolnavă cât și pentru persoana care îi acordă asistență. Iar îngrijitoarele au nevoie de sfaturi, de o anumită pregătire pentru a putea instaura o cale de comunicare cu asistatul, dar și de o asistență psihologică, au nevoie să fie ascultate, învățate cum să se comporte cu bolnavul și cum să-l îngrijească. Tema sesiunii de ieri, desfășurată la Centrul Madre Teresa di Calcutta din Padova, a fost prezentată de o echipă de logopediști având ca temă disfagia, dificultatea la înghițirea alimentelor.
Despre Violeta și Silvia povestește cotidianul italian Padova News
Violeta și Silvia sunt două asistente românce care îngrijesc bătrâni cu Alzheimer și care au participat, alături de alți familiari sau asistente ca și ele, la ședințele specialiștilor din cadrul proiectului prezentat mai sus. Pentru că le pasă de ceea ce fac și vor să își facă treaba cu responsabilitate, cât mai bine, pentru bătrânii pe care îi îngrijesc dar și pentru ele.
Violeta are 47 de ani și este de 11 ani în Italia
Violeta este o veterană la Progetto Alzheimer, la care a participat încă de la primul ciclu organizat în 2009.
Păr scurt, aranjat cu grijă, îmbrăcată sport, expansivă, sociabilă, zâmbăreață și vorbăreață de-ai crede că este în stare să facă și un pește să vorbească! De fapt, găsirea modalităților de a comunica cu bolnavii, de a-i înțelege și de a se înțelege pe sine, pare a nu fi o problemă pentru Violeta.
„Cea mai mare dificultate o reprezintă prima întâlnire, atunci când intri în viața lor. Este un moment dificil și foarte delicat. Trebuie să fii capabil să înțelegi persoana, obiceiurile, abilitățile sale, în ce stadiu e boala. Este un lucru care necesită timp, continuitate și răbdare dar odată ce contactul a fost stabilit, apoi încet, încet, încep să aibă încredere în tine.”
Violeta a îngrijit de-a lungul anilor numeroșii bolnavi de Alzheimer atât la domiciliul lor cât și în structuri sanitare private. În cea mai mare parte erau femei, iar Violeta niciodată nu le pronunță numele. Anonimatul, care în cazul de față nu are nimic de-a face cu constrângerile impuse de legea privind confidențialitatea, pentru badanta română este mai degrabă o formă de respect, pentru că indiferent de numele persoanei la care se referă Violeta, formula pe care o folosește este întotdeauna aceeași: „doamna mea” (la mia signora). Și de fiecare dată când spune adjectivul „a mea”, se simte o anumită afecțiune în glasul femeii.
„Trebuie să intri tu în lumea lor, trebuie să înveți să o înțelegi”
Silvia, româncă și ea, păr blond, ochi mari, albaștri, fizic atletic.
„Aceste întâlniri de la Centrul Madre Teresa de Calcutta pentru mine sunt foarte importante. Am învățat aici foarte multe despre această boală. Am învățat să nu greșesc în ceea ce fac, nici măcar involuntar. Aici îmi spun cum să mă comport cu asistatul meu în cele mai dificile momente ale lui, specialiștii îmi explică modul în care să mă comport cu acesta în anumite situații. După ce plec de aici mă simt mai în siguranță și mai liniștită iar liniștea mea o transmit și celui pe care îl îngrijesc.”
Capacitatea de a da bolnavului suportul emoțional de care acesta are nevoie, pune în joc toată sensibilitatea Silviei, care, cu un sentiment de vină, recunoaște: „Când nu-l pot liniști, mă simt neajutorată. Trebuie să recurg la picături și tranchilizante.
Anxietatea, agresivitatea, furia sau ostilitatea devin din ce în ce mai frecvente cu evoluția bolii. Gestionarea lor nu este niciodată ușoară, „pentru că nu sunt copii care pot fi certați sau pedepsiți. Trebuie să intri în lumea lor, care nu este niciodată la fel. Trebuie să înveți să-i înțelegi din când în când. Și puteți face asta numai dacă aveți răbdare, cu dragoste și căldură”, spune Slvia.
Cursurile de formare profesională pentru asistent de îngrijit bătrâni, la domiciliu sau în structuri specializate de profil, sunt foarte multe în Italia.
Ele sunt foarte importante pentru oricine dorește să se specializeze în a ajuta bătrânii și a lucra în lumea asistenței acestor persoane, având astfel o experiență suplimentară și oferind profesionalism în activitatea sa. Asistentul pentru persoanele în vârstă este o figură din ce în ce mai căutată de instituțiile publice și private italiene, organizațiile de îngrijire la domiciliu, casele de odihnă, centrele sociale și casele de vacanță.
