Se spune că în vremea când Iisus era răstignit pe cruce, în Cetatea Ierusalim a venit o femeie care a adus cuiva un coş plin cu ouă. Mergând prin oraş a auzit că Iisus Hristos a fost condamnat la moarte şi a fost dus să fie răstignit pe dealul Golgota.
Inima ei a fost cuprinsă de o mare durere la aflarea veștii. Ea era cu atât mai supărată pentru că Iisus l-a vindecat odată pe fiul ei, care era bolnav de moarte. Aşa cum era, cu coşul plin de ouă, a fugit repede la dealul Golgota, unde Iisus era bătut în cuie pe cruce şi nişte soldaţi îl păzeau. Din mâinile şi picioarele Lui sfinte curgeau stropi mari de sânge. Femeia şi-a aşezat coşul ei cu ouă acolo jos, lângă crucea Domnului, şi a început să se roage plângând de durere:
„Doamne Sfinte, Tu care ai făcut numai bine, ai salvat oameni de la moarte, ai înviat morţii şi ne-ai învăţat să credem în Dumnezeu, acum eşti răstignit pe cruce ca cel mai mare duşman. Te rugăm, iartă-ne pe noi păcătoşii şi lasă-ne un semn, să ne aducem aminte de suferinţa pe care ai îndurat-o pentru noi.”
Când s-a ridicat femeia de jos, ouăle din coşul ei erau toate roşii de la sângele care picurase pe ele din rănile lui Iisus. Femeia n-a mai mers acasă, ci a rămas la Ierusalim. După trei zile de la răstignire, a mers împreună cu alte femei la mormântul Domnului, dar acesta era gol şi atunci s-au bucurat mult spunând: „Hristos a înviat!”
Plină de bucurie, femeia povestea tuturor despre ouăle roşii din coşul ei, care erau semnul suferinţelor lui Iisus pe cruce. Cu ochii strălucind de bucurie împărţea tuturor câte un ou roşu amintind că: „Hristos a înviat!”
De atunci, în fiecare an, în Vinerea Mare femeia credincioasă îşi pregătea câte un coş cu ouă roşii în amintirea răstignirii şi Învierii Domnului. Le împărţea copiilor şi săracilor, povestindu-le despre suferinţele lui Iisus pentru mântuirea noastră, a oamenilor. Apoi îi punea să ciocnească în amintirea Învierii Domnului, spunându-le: „Hristos a înviat!” şi primind răspunsul: „Adevărat a înviat!”
De la femeia aceea a rămas obiceiul să fie vopsite ouă roşii de Paşti şi să fie dăruite în amintirea Patimilor şi Învierii Domnului.
În privinţa ouălelor roşii mai sunt şi alte istorioare, însă despre ouăle galbene, sau verzi, sau albastre, n-ai să găseşti niciuna de luat în seamă, fiindcă n-au nicio legătură cu sângele vărsat de Mântuitor pe cruce. Şi totuşi creştinii vopsesc ouăle şi în aceste culori, fără să cunoască semnificaţia acestei tradiţii. Poate veţi zice că sunt lucruri minore; sunt altele mai grave. Aşa este, dar mi-e teamă să nu se ajungă la situaţia când de Paşti toate ouăle roşii vor fi de fapt… galbene, pierzându-se semnificația pentru care ar trebui să fie roşii.
Sursa: www popasduhovnicesc.ro
