Pare o întrebare pusă în glumă, știu, când de fapt vorbim despre un subiect foarte delicat. Totuși, nu întâmplător am ales să fac comparația cu întrebarea care stă la baza conștiinței noastre și a naturii umane, a căreia Shakespeare era un profund cunoscător.
La fel ca în dilema poetului englez, „a vota” înseamnă nu doar a alege să trăiești ci și cum să trăiești. Viitorul ți-l decizi tu însuți, arăți întregii lumi că exiști și că existența ta pe acest pământ are un rost. „A nu vota” este exact contrariul: vorbim de trecerea în inexistență. Un mod de a spune omenirii că tu nu vrei să exiști în societatea asta, nu-ți place cum este ea în prezent și dacă lucrurile nu pot fi așa cum vrei tu, nu votezi.
Probabil îmi vei spune că bat câmpii sau exagerez în vreun fel, dar dacă ai citit măcar o dată Constituția României, atunci știi foarte bine că nu alegem pur și simplu o persoană care să se așeze pe un scaun la Palatul Cotroceni, ci mult mai mult.
În primul rând alegem o persoană care „reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării” și care, în același timp, „veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice” (Articolul 80).
Apoi, alegem o persoană care „poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură”.
Iar unul dintre cele mai importante lucruri pe care îl poate face Președintele României, dacă nu chiar cel mai important, este acela de a comanda Armata României și de a decide ce este de făcut în cazul unui atac asupra țării noastre (care, date fiind circumstanțele și având în vedere cine sunt vecinii noștri, nu este tocmai improbabil). Mai exact:
„ARTICOLUL 92
(1) Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
(2) El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate. Numai în cazuri excepţionale, hotărârea Preşedintelui se supune ulterior aprobării Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare.
(3) În caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, Preşedintele României ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce neîntârziat la cunoştinţă Parlamentului, printr-un mesaj. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii.
(4) În caz de mobilizare sau de război Parlamentul îşi continuă activitatea pe toată durata acestor stări, iar dacă nu se află în sesiune, se convoacă de drept în 24 de ore de la declararea lor.”
Ar mai fi de menționat printre altele și faptul că Preşedintele României poate institui, potrivit legii, „starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia” (Articolul 93).
Încă mai crezi că exagerez? Tu, care ai decis să nu votezi, încă mai consideri că nu are rost să îți exprimi părerea prin vot fiindcă preferatul tău nu a ajuns în turul doi, că nu ai cu cine vota sau, mai rău, fiindcă pe oricine ai vota tu, jocurile sunt deja făcute? Chiar ești dispus să îți asumi acest risc? Vrei să îți dau câteva exemple în care un candidat a câștigat la diferență de numai câteva zeci de mii voturi sau chiar și mai puține?
Întrebarea cea mai importantă este însă: căruia dintre cei doi candidați la Președinție vrei să dai această putere asupra României? Nu te amăgi că dacă nu mergi la vot te-ai spălat pe mâini și gata. Nu funcționează așa. Dacă nu votezi tu, decide altul pentru tine, de asta poți să fii sigur. Iar când lucrurile o vor lua razna fiindcă a fost ales candidatul greșit, nu te vei putea scuza spunând: „eu nu am votat”. Tu, care refuzi să votezi, ești mai responsabil de rezultatul votului decât cei care votează, fiindcă vorbim de indiferență, frică, lașitate și chiar nesimțire.
E ca și cum ai trece pe lângă o persoană lovită de o mașină, iar șoferul a fugit de la fața locului, însă tu decizi să ignori victima și mergi mai departe. Alegi să fii indiferent sau consideri că orice ai face tu, oricum acea persoană nu poate fi salvată. Dar adevărul este că tu ești cea mai mare speranță a acelei persoane, că doar tu o poți salva. Atât de important ești tu și atât de mult contează votul tău. Știi bine că nu exagerez deloc când fac această comparație.
E de înțeles că ai dubii asupra a cât de mult contează votul tău sau asupra candidaților pe care îi ai la dispoziție. Nici eu nu sunt tocmai fericit în privința lor, sincer să fiu. Problema e că România este bolnavă în acest moment, iar noi am consultat vreo 14 doctori în primul tur, fiecare propunând tratamente diferite. După ce majoritatea dintre românii care au votat au spus „nu” la 12 dintre ei, dintr-un motiv sau altul, am rămas numai cu doi doctori dintre care să alegem în ultimul tur.
Fiecare dintre cei doi doctori are experiență și capacități diferite, precum și o viziune foarte diferită asupra a cum trebuie să fie România, iar asta se vede cu ochiul liber. Tratamentul propus de fiecare dintre ei poate îmbolnăvi România mai tare sau o poate ajuta să se însănătoșească.
Care tratament va fi aplicat țării noastre putem alege doar noi, dar trebuie în primul rând să ne informăm foarte bine (și din surse credibile) care dintre cei doi candidați este mai potrivit pentru a fi Președintele României și dacă tratamentul propus de el poate face bine țării. Apoi, desigur, trebuie să votăm. Punct.
