Ziua „Zero discriminare” este marcată în fiecare an, începând din 2014, la 1 martie, la inițiativa UNAIDS – Programul Națiunilor Unite pentru HIV/SIDA, informează Agerpres.
Această campanie se dorește a fi un apel adresat oamenilor de pretutindeni de a promova și sărbători diversitatea, toleranța și incluziunea și de a acționa împreună pentru a pune capăt discriminării.
Ziua „Zero discriminare” este o oportunitate de a evidenția modul în care fiecare poate fi parte a transformării, în care fiecare poate lua poziție pentru o societate echitabilă și justă.
Campania, lansată de USAID, a pornit de la nevoia de informare și sensibilizare a comunității în legătură cu HIV/SIDA, pentru a stopa răspândirea infecției cu HIV și a învinge această teribilă maladie. Nivelul scăzut de informare privind HIV/SIDA a dus adesea la discriminarea persoanelor infectate cu acest virus sau bolnave de SIDA. Discriminarea față de persoanele cu HIV le face pe acestea să-și ascundă boala, fapt ce duce, în consecință, la răspândirea acesteia.
Eradicarea SIDA până în anul 2030 este o parte integrantă a obiectivelor de dezvoltare durabilă care au fost adoptate în unanimitate de către statele membre ale Organizației Națiunilor Unite în 2015.
Virusul HIV în România
Un angajat CFR care se ocupa cu întreţinerea vagoanelor de dormit pe rutele internaţionale a fost cel dintâi român depistat cu virusul HIV. Se întâmpla în toamna anului 1985. A fost primul asemenea caz din întregul spaţiu comunist.
În 1985, pe când Nicolae Ceauşescu visa la o Românie ordonată precum Coreea de Nord, o teribilă veste zguduia cancelariile din Comitetul Central. SIDA, maladia pe care ziarul „Scînteia” o numea boala Occidentului depravat, ajungea şi în România. Cazul fusese descoperit de doctorul Ştefan Berceanu, de la spitalul Fundeni din Bucureşti.
De atunci şi până în 1990, SIDA s-a răspândit cu repeziciune în România, cu precădere din cauza transfuziilor de sânge efectuate în spitalele româneşti. În 1989 a fost înregistrat în ţara noastră şi primul caz de HIV/SIDA la un minor, o fetiţă de 13 ani. La începutul anilor ’90, România era cunoscută în presa internaţională drept ţara cu cei mai mulţi copii bolnavi de SIDA. Din 1985 şi până astăzi peste 6.000 de români au murit de SIDA. Azi, în România trăiesc peste 18.000 de persoane care au fost depistate cu virusul HIV.
„Percepţii şi atitudini privind discriminarea” în România
Persoanele infectate cu HIV/SIDA sunt cele mai discriminate în România. Pe următoarele locuri se situează, la foarte mică distanţă, persoanele de etnie romă şi cele cu dizabilităţi. Aşa arată raportul „Percepţii şi atitudini privind discriminarea”, comandat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) şi realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES).
Raportul IRES a mai arătat că mai mult de jumătate din români nu ar accepta să fie prieteni cu o persoană infectată cu HIV, 50% nu ar vrea să aibă o rudă care să sufere de această patologie, în timp ce 47% din români ar refuza să lucreze alături de un astfel de bolnav. „Problema este că noi asociem virusul HIV cu promiscuitatea, ceea ce este total greşit”, a subliniat doctorul Mioara Predescu, şefa Centrului Român de HIV/SIDA.
Cei mai mulţi români refuză să aibă rude de o altă orientare sexuală. Astfel, 58% din respondenţi nu şi-ar dori un prieten homosexual, în timp ce 60% din respondenţi au declarat că nu şi-ar dori o rudă care să aibă o altă orientare sexuală. În acelaşi timp, 58% din respondenţi nu ar accepta o persoană de etnie romă în familia lor, doar 48% din ei fiind de acord să lucreze alături de aceştia.
Totodată, 20% din respondenţi consideră că romii sunt hoţi şi infractori, în timp ce 11% sunt de părere că persoanele de această etnie sunt dezinteresate. Un procent de 8% îi consideră lipsiţi de educaţie şi cultură, 42% din respondenţi considerând că educaţia reprezintă principala soluţie pentru integrarea romilor în societate.
Conform Ordonanței nr. 137/2001 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, discriminarea reprezintă orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe baza de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuala, vârsta, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Este o acțiune care presupune un tratatement diferit, nedrept față de persoane, din cauza apartenenței lor la un anumit grup social.
Discriminarea este ilegală și este sancționată de lege!
