Odihna săptămânală pentru personalul casnic din Italia, conform articolului 14 din Contractului Colectiv Național de Muncă (CCNL) este de 36 de ore repartizate astfel: 24 de ore duminica și 12 ore în altă zi stabilită de comun acord cu angajatorul prin contractul individual de muncă. Dacă lucrătoarea decide să lucreze la cererea angajatorului în ziua de duminică, orele lucrate se plătesc cu 60% în plus, iar orele lucrate în cealaltă zi liberă a săptămânii (joia sau sâmbăta, de exemplu) se plătesc cu 40% în plus.
În Italia sunt peste 600.000 de femei românce care lucrează ca îngrijitoare sau menajere iar multe dintre acestea au ales să locuiască 24 de ore din 24 la domiciliul bătrânilor pe care îi îngrijesc. O muncă nu tocmai ușoară, care uneori lasă urme adânci în psihicul acestor femei care sfârșesc de multe ori în fața unui medic care să le vindece traumele subite. Dar oare ce ar putea face acestea ca lucrul, traiul alături de un bătrân bolnav și mai ales depărtarea de casă și de cei dragi să nu le mai îmbolnăvească mintea?
Iată ce scria pe un grup social cu îngrijitoare și femei românce din Italia, Petra Iosub, care trăiește și muncește de mulți ani la Florența:
«Se tot vorbește despre zile libere sau lucrate și cum ar fi mai bine să procedăm. Se pleacă de la ideea că avem nevoie de bani. Bine, dacă locuiești împreună cu angajatorul oricum nu trebuie să plătești lunar chirie și facturi la gaz, lumină, apă, deci economisești. Sunt câțiva ani buni de când am ales să nu mai lucrez „conviventă” (să locuiești la domiciliul angajatorului, n.r.). După patru persoane la care am lucrat și care au decedat, plus părinții, pur și simplu nu mai suport să văd suferință și morți.
Am dorit să fiu stăpână pe timpul meu liber, să nu mă mai trezească nimeni de cinci-șase ori pe noapte cu clopoțelul, să știu că, dacă dorm două-trei ore pe noapte, le dorm și nu mai tresar speriată că mă cheamă bătrâna sau bătrânul. (…) M-am gândit că sănătatea mea, în special cea mentală, primează. Deși acum lucrez la ore, rar accept să lucrez sărbătorile, astfel, în timpul meu liber fac ce vreau, mă trezesc când vreau, ies când vreau, mă relaxez sau particip la diverse acțiuni.
Nu sunt ipocrită, știu că de bani este nevoie oricând, pentru că oricând mai este nevoie de câte ceva. (…) Dar oricâte probleme ați avea acasă și chiar dacă nu vă puteți permite o chirie, folosiți-vă de zilele libere, pentru că este un drept al vostru! Munca cu bătrânii care au dizabilități fizice sau cu patologii severe, nu este ușoară. Profitați de zilele libere și ieșiți afară, indiferent de anotimp!
Nimeni nu vă obligă să stați în ploaie sau ger dar timp de câteva ore puteți intra în biserici, magazine, centre culturale, librării, cofetării. Important este să vă eliberați creierul de tot stresul acumulat în timpul săptămânii. Că multe dintre voi mai adăugați și stresul de acasă, încărcându-vă mintea cu negativitate și de la problemele proprii. Nu uitați că și voi aveți dreptul la viață, folosiți-l! Fiți independente, demne, păstrați-vă timp și pentru voi. Doar așa anii mulți petrecuți pe aici vă vor permite să vă întoarceți sănătoase la familiile voastre!»
