În fiecare an, la data de 29 iulie, este marcată Ziua Imnului Naţional al României. Ea a fost proclamată prin Legea nr. 99/1998. „Deşteaptă-te române!” a fost cântat pentru prima dată oficial, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, la data de 29 iulie 1848.
Devenit simbol al luptei de eliberare, versurile cântecului au fost scrise şi transmise cifrat, în secret, de la o provincie românească la alta, în perioada Revoluţiei de la 1848. Atunci, Andrei Mureşanu a compus poezia „Răsunetul” care a stat la baza imnului României, interpretată, prima oară, de Gheorghe Ucenescu, un tânăr cântăreţ braşovean, pe o melodie de Anton Pann.
Întors de la Adunarea de pe Câmpia Libertăţii din Blaj în perioada 3-15 mai 1848, Mureşanu s-a aşezat la birou şi a scris până târziu, chiar si după ce se făcuse ziuă, plimbându-se prin odaie şi recitind ceea ce scrisese. Erau strofe din poezia „Răsunetul”.
Începând încă din 1848, „Deșteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor datorită mesajului de patriotism și de libertate pe care îl poartă în el. A fost cântat cu ocazia fiecărui conflict în România, insuflându-le curaj în momentele cruciale ale istoriei, cum ar fi Războiul de independență (1877 – 1878), Primul și Al Doilea Război Mondial. Mai ales în timpul crizei după lovitura de stat de la 23 august 1944, acest imn a fost cântat în mod spontan de toți și emis pe toate stațiile radio.
În ziua revoltei de la Brașov, din 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele de Autocamioane au început să cânte această melodie, mulți dintre ei nemaiștiind versurile. Cu toate acestea melodia a continuat fără întrerupere.
Pe 22 decembrie 1989, în timpul Revoluției române din 1989, imnul s-a înălțat pe străzi, însoțind uriașele mase de oameni, risipind frica de moarte și unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn național a venit de la sine, impunându-se generalizat, fără șovăială, sub formidabila presiune a manifestanților și înlocuind vechiul imn „Trei culori”.
Alături de sigiliu, stemă şi drapel, imnul este un element definitoriu al statului român
Textul a apărut pentru prima dată în revista „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, din 21 iunie 1848, după prima parte a Proclamaţiei de la Islaz.Titlul iniţial a fost „Răsunet”, iar alfabetul utilizat era cel chirilic, specific perioadei respective.
Poezia a fost cunoscută în scurtă vreme în toată Transilvania, iar mai apoi, şi în celelalte provincii româneşti. „Răsunetul” va deveni „Deşteaptă-te române!”.
