Adoptat de mic în Italia, a descoperit că are 5 frați în România care nu au avut o soartă la fel de bună

Povestea a șase frați români originari din comuna Apața, județul Brașov, demonstrează cât de mult contează să oferi șansa unui copil la o viață mai bună și să-i dai posibilitatea să studieze, asigurându-i totodată ceea ce are nevoie pentru a trăi.

Despre Sorin, adoptat de mic de o familie de italieni, crescut și educat în Italia, dar și despre cei cinci frați ai săi, scrie ziarul Bună Ziua Brașov care începe cu relatarea președintelui Asociației Catharsis din Brașov, Azota Popescu.

„Sorin, cetăţean italian, în vârstă de 25 de ani, student la Universitatea din Milano, Facultatea de Știinţe Economice, ne-a contactat recent, rugându-ne să-l ajutăm să-şi cunoască mama biologică. De la el am aflat detalii despre mama care i-a dat viaţă. Numele, prenumele şi domiciliul mamei erau consemnate în sentinţa de adopţie”, povestește femeia.

Președinta asociației nu a stat prea mult pe gânduri și s-a interesat imediat despre mama lui Sorin, dar ceea ce a descoperit nu a fost prea plăcut: „Fiind acreditaţi pentru a facilita întâlnirea dintre copiii adoptaţi şi părinţii biologici, am luat legătura cu Primăria Apaţa. Informaţiile primite l-au întristat pe Sorin. Aflând că mama a decedat cu câţiva ani în urmă, Sorin ne-a rugat să-i căutăm fraţii.”

Deși nu mai avea posibilitatea să-și vadă mama biologică, tânărul nostru conațional dorea să-și cunoască măcar frații, două fete și trei băieți, dintre care două perechi de gemeni.

UP SERVICE DESPĂGUBIRI

„S-a bucurat enorm (Sorin – n.r.) când a aflat că mai are cinci fraţi şi a intrat imediat în contact cu Maria, o soră în vârstă de 21 de ani, singura cu care am reuşit să comunicăm”, adaugă președinta asociației din Brașov.

Asociația Catharsis a luat legătura așadar cu sora lui Sorin, Maria, căreia deși i-a făcut plăcere să afle că mai are un frate, spunea că nu știa nimic despre existența acestuia.

„Doamne, ce bucurie ! Nu-mi vine să cred că mai am un frate, despre care nimeni nu mi-a spus nimic până acum! Nu pot să-mi stăpânesc lacrimile de bucurie! Sunt atât de fericită!… Aş vrea să vorbesc cu el, dar nu ştiu limba. Aş vrea să-l văd cum arată, să văd dacă seamănă cu mine sau cu mama noastră”, spunea Maria emoționată.

Maria la sediul asociației Catharsis din Brașov, cu steagul Italiei, țara de adopție la propriu, a fratelui său. Sursa foto: Bună Ziua Brașov

Președinta asociației i l-a arătat Mariei pe fratele său din Italia pe Facebook, iar tinerei i s-au umplut ochii de lacrimi și de bucurie. „Ce frumos e, parcă nu-i român. Sunt mândră să ştiu că am un frate în Italia. M-aş îndrăgosti de el, de nu mi-ar fi frate! De abia acum, pentru prima oară, înţeleg şi eu ce înseamnă să ai noroc!”, a spus Maria despre fratele ei.

La aflarea acestei vești tânăra l-a sunat imediat pe Rareș, fratele ei geamăn și i-a povestit despre ce a descoperit, întrebându-l în același timp dacă el știa despre fratele adoptat în Italia.

„Nu ştiu şi nici nu mă interesează. El a avut noroc de părinţi, noi nu. El este student, noi am terminat doar 6 clase. El are casă, noi, doar visuri … Ne-au furat visurile şi copilăria. Suntem abandonaţi de când am venit pe lume şi abandonaţi vom fi toată viaţa… Am fost parte din sistem timp de 18 ani şi nimic nu a făcut statul român pentru noi. La vârsta de 11 ani ne-au luat de la asistenta maternală, unde o duceam ca-n rai, şi ne-au dus acasă, la Apaţa. Părinţii ne-au trimis la cerşit, în loc să ne trimită la şcoală. Ne băteau, dacă refuzam. Ca să avem pâine pe masă, am cerşit şi am furat… apoi, de frica bătăilor, am fugit de acasă. Aveam deja 16 ani şi mă simţeam un nimeni. Mi-am luat lumea în cap şi m-am înstrăinat. Nu ştim nimic unul de celălalt, deşi suntem fraţi. Nu înţeleg de ce soarta este mumă pentru unii şi ciumă pentru alţii. El are o mamă şi un tată, are casă şi maşină şi este student, datorită adopţiei. Noi nu avem nimic, nici mamă, nici tată, nici şcoală, nici casă, suntem copiii nimănui… Suntem greşeala statului român. Tot ceea ce am trăit până acum a fost un chin, o umilinţă şi o continuă suferinţă, nesiguranţă şi permanentă frustrare. Toate acestea sunt răni adânci în sufletul nostru… care nu se vor mai vindeca niciodată. Îl rog pe Dumnezeu să-mi poarte de grijă. Sper să mă ajute să ajung şi eu în Occident, că aici nu mă bagă nimeni în seamă…”, a reacționat Rareș, trist și revoltat în același timp, când a aflat că are un frate adoptat în Italia căruia nu i-a lipsit nimic în viață.

Maria l-a ascultat pe Rareș plângând și apoi a închis telefonul.

„Sorin, după ce a aflat câte ceva despre fiecare dintre cei cinci fraţi, orfani de mamă, a rămas fără grai … O soră în Braşov, fratele ei geamăn în Bucureşti. O soră mai mică în Apaţa, alţi doi fraţi gemeni prin Europa de Vest. Ar vrea să-i cunoască, să-i strângă în braţe şi să-i ajute la nevoie, că doar sunt fraţi…”, a mai spus Azota Popescu.

„Sorin este unul dintre miile de tineri adoptaţi care doreşte să-şi cunoască rădăcinile şi patria natală. În ultimii ani ne-au contactat foarte mulţi tineri adoptaţi internaţional, rugându-ne să-i ajutăm să-şi cunoască familia biologică. Întâlnirea dintre aceşti copii şi mamele naturale este copleşitoare. Îmbrăţişări şi lacrimi fierbinţi… întrebări şi răspunsuri… Frământările trăite de fiecare în parte, ani de-a rândul, iau sfârşit. Tinerii se întorc liniştiţi acasă, mulţumind destinului. Mamele biologice rămân cu lacrimi în ochi şi pace în suflet. Se împacă cu gândul că au făcut bine când au semnat consimţământul la adopţie. Copiii lor există, sunt realizaţi şi n-au uitat-o pe cea care le-a dat aripi să zboare peste mări şi zări, spre alte ţări şi alte continente. Adopţia, iubire divină, împlineşte visuri, schimbă destine”, concluzionează femeia.

În afara unei surori, toți frații tânărului adoptat în Italia au plecat din comuna Apața, iar doi dintre ei au luat chiar drumul străinătății, dar numai Sorin se bucură cu adevărat acum de viață, fiindcă nu a fost nevoit să depindă de statul român la fel ca frații săi.

Te-ar mai putea interesa și:

Distribuie acest articol