Mă gândeam inițial să fac o scrisoare deschisă către Președintele României și către Guvern pentru a le cere să facă în așa fel încât Alexandra Măceșanu, tânăra de numai 15 ani ucisă cu cruzime de bestia de la Caracal să rămână în amintirea noastră, a românilor, pentru totdeauna. M-am răzgândit imediat fiindcă mi-am dat seama că nu stă în puterea lor să facă acest lucru și nici nu merită cei de la conducere onoarea de a face ceva pentru această copilă, ci noi trebuie să facem asta din propria inițiativă, ca fiind lucrul cel mai firesc și logic pe care-l putem face după o astfel de tragedie.
Un suflet de copil nevinovat care s-a încrezut în cetățenii adulți ai României mult prea mult și mai rău de atât, și-a pus încrederea și în instituțiile statului că o vor salva din mâinile unui criminal. Cum bine știm cu toții, încrederea i-a fost trădată și orice am face acum, orice măsuri am lua și orice schimbări am pune în practică, ele nu vor putea șterge nici cât negru sub unghie suferința prin care a trecut această copilă în ultimele sale clipe de viață.
Suferința Alexandrei a fost provocată nu numai de un criminal psihopat care nici nu vreau să mă gândesc în ce mod a ucis-o, dar și de noi, de români, de România, că nu i-am oferit siguranța pe care orice copil o merită și la care are dreptul de la naștere.
Trebuie precizat un lucru foarte important despre Alexandra, dacă nu s-a vorbit încă: fără îndoială această tânără a salvat viața multor alte fete care pe viitor puteau deveni victimele acestui criminal și a pus în mâinile polițiștilor această bestie de una singură, dându-le absolut tot ce aveau nevoie pentru a-l prezenta în fața justiției. Nu trebuie uitat acest lucru și nu trebuie uitată niciodată Alexandra Măceșu, tânăra care a fost sacrificată practic de întreaga Românie pe altarul unui sistem corupt și incompetent.
De aceea îmi pun speranța că poporul român va înțelege ce trebuie făcut acum și cum trebuie să o omagiem pe conaționala noastră. Nu cu lumânări la biserică și flori în fața casei unde a fost ucisă. Nu cu proteste inutile care oricum vor fi sufocate într-un mod sau altul de cei de la guvernare. Și nici măcar prin vot, fiindcă pe oricine am vota pe viitor, oricât de bun ar fi la guvernare, schimbarea trebuie să înceapă la nivel individual, de la fiecare dintre noi în parte.
Alexandra trebuie să rămână în istoria României ca fiind tânăra care la numai 15 ani a schimbat totul în țara noastră: ne-a schimbat pe noi ca oameni și ne-a făcut mai responsabili, mai sinceri și mai conștiincioși față de copii noștri și de viitorul țării noastre; ne-a arătat unde duce corupția, nepotismul, incompetența, indiferența și ne-a demonstrat că, în ciuda celor întâmplate în ultimele zeci de ani, în țara noastră tot nu s-a schimbat nimic în bine și nu se va schimba nimic dacă nu ne trezim o dată pentru totdeauna. Ne-a arătat, prin sacrificarea propriei sale vieți, cât de putrezi suntem în interior și neputincioși din cauza egoismului de care am dat dovadă cu toții, nereușind să o salvăm sub nicio formă din mâinile acelui criminal, începând de la procurori și polițiști și terminând cu vecinii criminalului care, se spune, că auzeau strigătele fetei, dar nu au făcut altceva decât să sune la poliție.
Sper doar să nu facem aceleași greșeli pe care le-am făcut și când 6 bebeluși au murit în incendiul de la maternitatea din Giulești în anul 2010 sau când au murit 64 de persoane în incendiul de la Clubul Colectiv în 2015. Da, ne-am revoltat și atunci, am plâns, am protestat și am schimbat chiar și guvernul. Dar în România s-a schimbat ceva, de fapt, de atunci?!
Nu, nu s-a schimbat nimic, fiindcă schimbarea nu a avut loc la nivel individual. N-am făcut decât să mutăm o mână de oameni corupți și incompetenți dintr-o parte în alta și după puțin timp s-au întors iar la conducere să-și bată joc de noi în continuare.
Dar problema nu este doar la nivel înalt, cum spuneam, ci pornește de la rădăcină, iar rădăcina suntem noi, oamenii de rând. Problema suntem noi, care dăm sau acceptăm mită, favoruri, nepotism și mai ales care nu denunțăm imediat și fără nicio reținere orice act de corupție, cât de mic ar fi. Ne vindem pe nimic și acel nimic ne omoară copiii, ne omoară viitorul și într-un final ne va omorî și țara cu totul.
Așadar, repet: Alexandra trebuie să rămână în istoria României ca fiind cea care ne-a schimbat pe noi și țara noastră pentru totdeauna, în bine. Nu trebuie să o lăsăm pe Alexandra să mai fie ucisă încă o dată de indiferența noastră, a poporului și a sistemului român.
„Am vrut să fiu… am vrut doar… dar nu am mai trăit,
Că azi cu sânge rece, o țară m-a jertfit!
Am vrut să fiu pilonul, care va sprijini
De mâine viitorul întregii Românii!
Am vrut să fiu omida ce mâine va zbura
Deasupra României… n-am vrut să fiu o stea!
Visam să fiu mândria întregului popor
Nu doar un caz ce are scris pe un dosar „omor”!”
Versuri din poezia „Am vrut să fiu…” scrisă de Ștefania Vasile din Italia în amintirea Alexandrei Măceșanu.
