Annamaria s-a născut 14 ani în urmă la Florența, în Italia. Mama sa, originară din Republica Moldova și tatăl, din România, și-au întemeiat împreună o familie și cu mulți ani în urmă au hotărât să se stabilească în peninsulă. Apoi a sosit Annamaria, care nu cunoaște altă țară, altă patrie decât Italia, dar cu toate acestea pe cartea ei de identitate scrie că e cetățean român.
Cum se simte un copil care, în țara unde s-a născut și a crescut, este considerat un străin de cei din jur?
Răspunde chiar Annamaria atunci când povestește experiența umilitoare pe care a trăit-o chiar în prima zi de școală, la gimnaziu. Profesoara a intrat în sala de clasă și i-a dat un test de limba italiană, „erau pe o coală albă de hârtie mai multe desene: un copac, o casă, o mașină”. Trebuia să potrivească imaginea cu cuvântul care corespundea desenelor respective. Profesoara s-a lăsat înșelată de numele de familie al elevei, Losev-Goga, a crezut că este străină și dorea să-i măsoare nivelul de cunoaștere a limbii italiene. Annamaria s-a lăsat cuminte prinsă în joc și a încheiat testul perfect. Apoi i-a spus profesoarei: Numele meu este Annamaria. Și sunt italiancă.”
Mulți o definesc ca făcând parte din a doua generație de imigranți, fata se consideră însă întru totul italiană. Ea nu cunoaște altă casă decât cea de la Florența în care s-a născut și a crescut, nu își poate imagina cum și de ce este considerată drept o străină în țara unde a văzut pentru prima oară lumina zilei și unde a făcut primii pași, unde a mers la creșă, la grădiniță și mai târziu, la școală, unde trăiește alături de părinții, colegii și prietenii ei.
Annamaria a frecventat cursurile școlii gimnaziale Ghiberti pe care a absolvit-o cu media opt, după care s-a înscris la liceul umanistic Marco Polo. Cu toate acestea, tânăra fată este o străină pentru statul italian. Nu și pentru sportul din această țară însă, pentru că Annamaria practică judo, sport la care deține centura maro și este foarte mândră de această performanță. A început când era foarte mică, cu maestrul Alvaro Montigiani și de atunci, judo a reprezentat pentru ea o adevărată pasiune, se antrenează de 5 ori pe săptămână, aproape trei ore pe zi. S-a înscris la Libertas, una dintre cele mai vechi societăți sportive florentine, club care se poate lăuda cu un trecut și un prezent bogat în performanțe, titluri și medalii, ne asigură Corriere Fiorentino.
După o săptămână de școală în care Annamaria își îndeplinește cu sârg îndatoririle, sâmbăta și duminica participă la concursuri din întreaga Italie și aproape niciodată nu se lasă învinsă. Luptă după luptă, a ajuns a treia la Campionatele naționale italiene de judo. Întâi la Bergamo, apoi la Aquila, medalie de bronz la ambele concursuri. O valoare și o promisiune de viitor a sportului italian! Este mândră de ea și mărturisește că de fiecare dată când ascultă imnul național al Italiei, care răsună întotdeauna înainte de începerea unei competiții, simte că prinde forță și energie. Se simte puternică și pregătită să lupte pe covorul sălii de sport pentru țara ei, unde s-a născut și unde a crescut, pentru Italia. Țară care ca sportiv îi recunoaște meritele, dar ca cetățean, nu!
Mai are patru ani de așteptat pentru a obține cetățenia italiană. La 18 ani va avea dreptul să facă cerere pentru a beneficia și de acest titlu pe care l-ar fi meritat încă din naștere. Își amintește că atunci când era mai mică, unii îi aruncau vorbe care o loveau ca niște bolovani în suflet: „Îmi spuneau că românii ca mine nu fac altceva decât să fure”. Fata știa că nu este așa, deși români cunoștea puțini. Doar familiile părinților ei, ale mamei care lucrează ca asistentă familială și ale tatălui care este un întreprinzător plecat deseori cu munca în Germania. Nu se rușinează Annamaria că este de origine română, dar parcă și-ar dori ceea ce i se cuvine de fapt, după 14 ani de viață în această țară.
Pentru viitor și-ar dori să continue să facă performanță în judo și să ajungă la un nivel profesionist în acest sport pe care îl iubește tare mult. Antrenorii Lorenzo Pussotti și Marco Andrei, care o antrenează acum, au asigurat-o că are toate șansele iar tânăra fată între timp continuă să viseze. Medaliile de aur, pe de o parte. Și cetățenia italiană, pe de altă parte.
