Nouăzeci la sută dintre românii din comunitatea românească din Italia chestionați de noi, nu au încredere și nu se simt reprezentați de către asociațiile românești din peninsulă. Este rezultatul unui sondaj realizat de publicația noastră în cadrul comunității de români din această țară.
Puntea de comunicare dintre românii care trăiesc în Italia și a căror număr se estimează a fi undeva în jurul a 2 milioane, o reprezintă tocmai aceste asociații care sunt în număr de peste o sută, așa cum rezultă din lista publicată de Ambasada României din Italia pe site-ul oficial al instituției. O sută de asociații la două milione de persoane, un calcul simplu, ar da o asociație pentru fiecare 20.000 de români, număr care ar putea reliefa interesul mare al românilor pentru înființarea de asociații. Dar cum și la ce ajută aceste asociații românii care trăiesc și muncesc în Italia? De ce oamenii nu au încredere că asociațiile le-ar putea reprezenta interesele?
Pentru a fi obiectivi, ne-am dus pe site-ul Ministerului Românilor de Pretutindeni pentru a afla ce proiecte a finanțat, în ultima perioadă cel puțin, pentru comunitatea românească din această țară. Să vă explicăm cum funcționează: practic, orice asociație, organizație, fundație, unitate de cult, poate întocmi un proiect cu o activitate care să vină în sprijinul românilor aflați pe acest teritoriu. Proiectul, care trebuie să cuprindă scopul, obiectivele, metodologia și costul estimat pentru îndeplinirea acțiunilor propuse, se depune la Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, de unde se așteaptă bani pentru a-l pune în aplicare și a duce acțiunea respectivă la bun sfârșit. Odată banii primiți, care provin de la Guvernul României, asociația care a depus proiectul are obligația să-i investească în acțiuni de îndeplinire a obiectivelor cuprinse în proiect.
După ce am consultat listele cu proiectele respective, nu ne-am mirat defel când am realizat că în ultimul an Ministerul pentru Românii de Pretutindeni a finanțat în Italia în marea majoritate, dacă nu aproape în totalitate, doar proiecte care promovează limba română, cultul ortodox și spectacole de cântec și dans românesc. Nimic informativ despre protecția socială de care ar putea beneficia românii din Italia, nimic împotriva muncii la negru și a exploatării crunte la care sunt supuse lucrătoarele din sectorul casnic și muncitorii din agricultură, nici o acțiune de asistență juridică gratuită din partea unor avocați pentru românii cu probleme de muncă, pentru lucrătorii victime ale accidentelor produse la locul de muncă, nimic ce ar putea ajuta familiile sărace să își repatrieze rudele decedate în Italia, nici un proiect care să lupte împotriva sclavagismului modern la care sunt supuși românii în această țară, a discriminărilor de prin sălile de judecată ale tribunalelor unde conaționalii noștri sunt de multe ori judecați în baza naționalității lor și nu a gravității faptelor. Nimic din toate acestea. Ministerul a dat bani doar pentru proiecte care întreprind cursuri de limbă română, „Să vorbim corect românește!”, de parcă asta ar ajuta la integrarea românilor, poate ar fi fost mai bine ceva de genul „Cum să ne exprimăm corect în limba italiană”, proiecte care restructurează biserici, măcar de s-ar acorda și asistență juridică acolo, nu doar sufletească. Muzică, dans, rugăciuni și cum să vorbim românește! Pentru asta acordă finanțări Guvernul României pentru românii din Italia!
Acum, nedumerirea noastră este una și cei de la Minister, precum și asociațiile ne pot răspunde: nu se întocmesc proiecte, nu sunt interesate asociațiile de acțiuni care să vină cu adevărat în sprijinul românilor plecați departe de țară, dar care știm cu toții că sunt o roată importantă din angrenajul financiar al economiei românești, sau nu le dă bani Ministerul pentru astfel de proiecte? Noi vrem să știm, ca cetățeni români care fac parte din cele 2 milioane prezente în Italia. Că de n-am fi noi, comunitatea asta mare, nici proiecte nu s-ar întocmi, nici Minister pentru Românii de pretutindeni nu ar fi, nici noi nu am avea ce vă povesti!
Post Scriptum: Recent, o femeie română din Roma care lucrase ca îngrijitoare 16 ani de zile la negru, fără a primi drepturile cuvenite, s-a adresat unei avocate românce cu o simplă întrebare în legătură cu această situație a sa. Avocata, înainte de a-i oferi răspunsul, pe un coridor al unei instituții, nici măcar într-un cadru oficial, și fără să-i elibereze vreo chitanță, i-a cerut o anumită sumă de bani. „Pentru două vorbe mi-a cerut 50 de euro, pe holul tribunalului”, ne-a spus femeia. „I-am pus banii în mână ca să-mi răspundă la o simplă întrebare.”
Un proiect care să finanțeze asistență juridică de bază gratuită pentru românii cu probleme de muncă pe când, dragi asociații?
Sursa foto: site-ul Ambasadei României în Italia – Al patrulea forum al asociațiilor românești
