Avocatul italian Giancarlo Germani, implicat activ în viața comunității românlor din Italia, aducea în actualitate printr-o postare pe un social subiectul discriminării românilor în fața justiției italiene: „Să aperi în instanță cetățeni români nu este ușor. Există o anumită discriminare.”, scria avocatul italian.
Despre discriminare pot spune multe românii din Italia, cât și toți ceilalți plecați peste hotare, români care sunt „condamnați” de sistemele administrative și judecătorești dar și de opinia publică la acte de reală discriminare directă. Care nu este altceva decât procesul în care o persoană este tratată într-un mod mai puțin favorabil decât o altă persoană care a fost, este sau ar putea fi într-o situație comparabilă, iar diferența de tratament are la bază oricare criteriu de discriminare prevăzut de legislația în vigoare. Adică discriminarea fondată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau de orice fel, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.
L-am interpelat pe avocatul italian și l-am rugat să ne vorbească mai pe larg despre subiectul românilor discriminați în fața justiției italiene. Iată ce ne-a răspuns:
„Se întâmplă foarte des ca românii să fie discriminați în justiția italiană, în special în sfera penală unde practic se întâmplă aproape întotdeauna acest lucru. Da, există și în justiție prejudecăți împotriva românilor, astfel încât înainte de a demonstra instanței nevinovăția inculpatului român, trebuie să îi apăr pașaportul… adică naționalitatea. Să dovedesc judecătorilor că nu este un țigan hoț, violent și incult, venit în Italia la furat, violat sau cerșit, ci este o persoană normală, ca noi toți.
Un caz elocvent a fost uciderea lui Ionut Androne, care a avut loc în 2006 și pentru care au fost condamnați în primă instanță 2 carabinieri. Unul a fost achitat în apel și celălalt în casație. Ionuț este mort, trupul său nu a fost găsit niciodată iar singurul care a vorbit despre asta atunci am fost eu cu un interviu la un radio și cu acordarea de asistență gratuită familiei, în rest nimeni nu a spus nimic, nimeni nu s-a revoltat. Apoi a fost cazul băieților români acuzați într-un proces de viol la Guidonia pe care Curtea de la Tivoli i-a absolvit. După ani și după luni de închisoare…
Un alt caz a fost cel al unui antreprenor român de succes, de aici, de la Roma, care a cumpărat un scuter folosit, apoi s-a dovedit că scuterul era furat de către cei care i l-au vândut. Mai întâi a trebuit să duc fotografii și documente demonstrative ale companiei și antreprenorului care factura milioane de euro, abia atunci Curtea a înțeles că nu era vorba de stereotipul hoțului român, aproape întotdeauna țigan ca să spunem adevărul, dar că era o persoană cinstită și astfel l-a achitat de infracțiunea de a primi bunuri furate. Sunt doar câteva exemple din experiența mea, dar, din păcate așa se întâmplă, să aperi în instanță cetățeni români nu este ușor. Există o anumită discriminare.
În procesele civile nu se poate vorbi de discriminare, deoarece românii se discriminează singuri… Adesea refuză să fie apărați sau se bazează pe serviciile unor neprofesioniști, a unor așa-ziși specialiști dubioși unde de cele mai multe ori sunt trimiși de vreun conațional care câștigă și el câțiva euro din afacerea asta.
Românii, o comunitate lăsată în voia sorții, pe care nimeni nu o apără iar de una singură nu știe cum să o facă
Politica partidelor extremiste de dreapta, mai ales după cazul Giovanna Reggiani (femeia italiancă ucisă de un român în anul 2007, n.r.), a creat o adevărată românofobie care s-a înfiltrat și în instanțele de judecată, unde românul este considerat un subiect care încalcă legea cu ușurință, chiar dacă cifrele spun altfel: 3000 de deținuți la un milion și jumătate de români prezenți, este nimic aproape, cam 0,03 %. Dar din moment ce campania mediatică împotriva românilor a fost una puternică, prejudecățile au luat amploare. Dar și mai grav este faptul că nmeni nu a apărat așa cum se cuvine această comunitate, instituțiile statului român și cei în măsură să o facă au fost total absenți sub acest aspect.
Iar acum, concluzia este că a devenit din ce în ce mai dificil să aperi cetățeni români în fața justiției italiene. Uneori din cauza prejudecăților, alteori din cauză că bieții oameni nu au bani suficienți să își plătească o apărare bună și atunci sunt condamnați din start la condamnări nedrepte.”
Combaterea discriminării la nivel de comunitate
Dezvoltarea unor acțiuni eficiente de prevenire și combatere a fenomenului discriminării ar putea fi un proiect de mare interes pe masa funcționarilor diplomatici români din Italia și din întreaga diaspora. O implicare sinergică a tuturor instituțiilor publice cu responsabilități în cadrul comunității de români din Italia ar fi lăudabilă și binevenită, reducerea incidenței formelor specifice de discriminare ar duce la o mai bună și reală integrare a românilor din această țară.
