Andrei Diaconu, bucureștean de origine, este un avocat de succes format în Italia. A studiat Dreptul la prestigioasa universitate Bocconi, este înregistrat la Baroul din Milano din 2015, iar acum lucrează la unul din cele mai importante Birouri internațional de avocatură din Milano, Pirola, Pennuto, Zei & Associati.
Pentru că e legat de originile lui, aici a înființat un Romanian Desk, ghișeu specializat in servicii juridice si fiscale pentru societăți si persoane fizice cu prezență și interese atât în Italia, cât și în România.
Andrei este fiu de emigranți români și a construit propria carieră pas cu pas, reușind să performeze în domenii unde puțini români din Peninsulă au reușit să ajungă. Succesul său este datorat și părinților, mai ales tatălui, Dumitru, care a știut să încurajeze și să-și susțină mereu fiul, din dorința de a-l vedea realizat într-o țară diferită față de cea unde s-a născut. Andrei a povestit pentru „Rotalianul” cum a reușit să transforme stereotipurile prin prisma cărora a fost privit, în atuu-uri. Și transmite un mesaj tuturor tinerilor români, fii de emigranți:
„Nu vă izolați, povestiți despre România celor din jur și nu uitați să vorbiți limba română. Diversitatea este o bogăție!”
O familie cu bagaje și 800 de dolari în buzunar
Familia lui Andrei a ajuns în Italia la scurt timp după revoluție. Tatăl, Dumitru Diaconu, taximetrist la București, visa să emigreze la New York, în Statele Unite, un tărâm al speranței pentru mulți conaționali. Așa a plecat din România, fără să-și imagineze că visul american va deveni unul… italian. Odată ajuns în Italia, s-a îndrăgostit de țară, de climă, de atmosferă. A fost un pionier al primului val de emigranți, ajungând la Milano chiar în 1990, cu tot cu familia: soția, Nicoleta, și băiatul lui. Andrei avea pe atunci doar 3 ani, fiind născut în 1987. Averea familiei Diaconu, ajunsă în Italia, pe lângă bagaje, era de 800 de dolari
Primul job al tatălui a fost cel de electrician. Pentru că era foarte priceput, a fost apreciat de toți angajatorii. A încercat să dea soției și fiului confortul necesar, deși primul apartament unde locuiau a fost unul mic, iar condițiile erau cele ale unei familii de migranți. „Familia tatălui meu a fost foarte unită, la fel și familia noastră. Eu am încă doi frați, din care unul, Thomas, a avut mari probleme de sănătate. Am fost luptători în felul nostru, împreună cu mama, stâlp al familiei, o femeie puternică, am trecut și peste aceste greutăți și cumpene de-a lungul timpului”.
„Tata și-a zis: nu sunt scuze, ne suflecăm mânecile și trecem la treabă”. O oportunitate s-a ivit cu un job la un salon auto, al unei firme cunoscute de mașini. Abilitățile de relaționare cu clienții și cunoștințele în materie de mașini l-au ajutat pe tatăl lui Andrei să devină partener al salonului de vânzări. Afacerea mergea bine, nivelul de trai al familiei a crescut. Au fost 10 ani fericiți, fără lipsuri, cu vacanțe și cadouri, familiei nu îi lipsea nimic. Un vis american realizat în Italia. Până a venit criza, în 2007/ 2008, iar firma a început să aibă dificultăți din ce în ce mai mari. Dar tatăl lui Andrei nu s-a temut niciodată să o ia de la capăt, chiar pornind de la început, din nou.
„Școală bună, viitor bun”
În tot acest timp, familia Diaconu a rămas unită. Mama lui Andrei a rămas acasă, să aibă grijă de familie. Poate cel mai important lucru pentru tatăl său a fost acela de a-i asigura cel mai bun mediu de învățătură, accesul la cele mai bune școli, văzut ca o asigurare pentru o carieră de succes. O viziune tipică pentru mulți părinți români, care investesc în viitorul copiilor, „chiar cu o viziune mai severă”, admite, azi, Andrei. A studiat la un gimnaziu și liceu privat din Milano, alături de colegi care proveneau din familii importante din nordul Italiei.
„Îmi aduc aminte că erau familii bogate, cu un standard de viață foarte ridicat. Românii nu erau văzuți prea bine în acea perioadă, prin ziare se citea că erau hoți. Unii colegi au încercat să glumească pe tema asta, dar nu pot să zic că eram victimă a fenomenului bullying. Eu ripostam, iar faptul că eram și campion la karate, cu două titluri naționale cucerite la 16 și 17 ani, a făcut ca să fiu respectat la liceu și să trec peste toate glumele și șicanele legate de stereotipuri”.
De la anii studenției la Bocconi, la roba de avocat
Apoi, alegerea facultății a venit de la sine, pornind de la interesul tânărului pentru Drept. Atunci, ca și acum, Universitatea Bocconi era printre cele mai bine cotate, așa că s-a înscris la Jurisprudență, după ce a trecut fără probleme selecția.
„Au fost ani minunați, am legat multe prietenii, m-am format acolo. Spre deosebire de liceu, la facultate eram toți egali, era un mediu unde se încuraja meritul, un mediu internațional și deschis. 80% din studenți provin din clasa de mijloc a societății. M-a interesat legătura dintre mediul de afaceri și criminologie, un domeniu de nișă, așa numitul domeniul White collar crimes. Apoi, m-am orientat spre dreptul civil, pentru că reglementează toți pașii din viața ta, ca cetățean”.
În 2012 Andrei a obținut Licența în Drept la Universitatea Bocconi, cu o teză despre politicile Antitrust, iar „după absolvire, am început imediat să lucrez la firma Pirola Pennuto Zei, una din cele mai prestigioase din Milano. Stagiul era plătit și, mai mult, am avut timpul și posibilitatea să mă pregătesc pentru examenul de avocat”. E vorba de un examen dificil, care se desfășoară pe parcursul a trei zile și cuprinde probe orale și scrise la șase materii. „În 2014, mai precis pe 26 octombrie, am obținut titlul de avocat la baroul din Milano, la prima încercare. O mare satisfacție pentru mine, pentru că e o performanță pe care o reușesc doar 20% dintre candidați!”.
Limba română dă „un avantaj”
Interviul cu Andrei se desfășoară în limba română, deci îl întrebăm pe tânărul avocat cum a reușit să păstreze legătura cu limba familiei de origine, având în vedere că avea doar 3 ani când a ajuns în Italia.
„Nu mai am amintiri din primii ani ai copilăriei, petrecuți la București. Dar, din fericire, am reușit să păstrez limba română aproape de suflet și să o exersez. În primii 10 ani petrecuți în Italia părinții mei lucrau aici, iar eu îmi petreceam vacanțele de vară la rudele din țară. La fel, acasă, cu familia, cu părinții, când ne întâlneam de sărbători. Datorită darului de a vorbi două limbi în mod nativ (plus engleza) mi-am dat seama că puteam avea un avantaj în domeniul meu profesional”.
A vorbi limba română e o resursă prețioasă în orice domeniu, de aceea tinerii crescuți în Italia ar trebui să cultive și să nu uite limba maternă. „Cunoscând româna, pot să ofer un serviciu de calitate companiilor românești cu interese în Italia sau românilor care locuiesc aici. Ei au încredere în mine și reușesc să-i fac să se simtă respectați și auziți chiar și la niveluri foarte înalte.”
În viața de zi cu zi, Andrei vede că mulți tineri români încearcă să-și ascundă rădăcinile și originea, câteodată se simt stânjeniți când sunt întrebați de unde vin.
„Dacă te prezinți stânjenit sau lipsit de încredere când e vorba de originea ta, așa vei fi privit și de ceilalți. E o chestiune de mindset, de autoevaluare și mod de gândire, de autostimă. De fapt, diversitatea este o valoare adăugată. O limbă în plus e o bogăție. Avem atâtea de povestit despre România, de care să fim mândri! Istoria glorioasă, locurile frumoase pe care le poți vizita, o realitate care, atunci când o povestesc colegilor mei, duce de la sine la combaterea stereotipurilor. Sunt însă și italieni cu care e mai greu să discuți, văd tot prin prisma etichetelor, după cazul Mailat. Dar uită că ei înșiși, de-a lungul istoriei, au fost victime ale stereotipurilor”.
Din România, multe satisfacții!
Astfel, din dorința de a valorifica rădăcinile românești, s-a născut și „Romanian Desk”, ghișeul Biroului Pennuto Zei care „asistă companiile românești să se dezvolte în Italia într-o manieră cuprinzătoare, le ajută în recuperarea creanțelor și în orice altă chestiune legată de dreptul comercial”.
Când a obținut aprobarea pentru înființarea biroului pentru români, s-a ivit o nouă provocare pentru Andrei: s-a lovit de noi stereotipuri.
„Am stabilit o strategie de promovare, am fost în deplasare în România, la București, Iași, Craiova, pentru a cunoaște noi clienți și a le arăta serviciile noastre. Într-una din aceste deplasări, am avut șansa in 2019 de a mă întâlni cu conducerea firmei QFORT din Craiova, una dintre cele mai importante companii din Europa în producția si distribuția de ferestre și uși termoizolante din PVC si aluminiu. De acolo s-a născut o colaborare, prin care am putut a-i sprijin într-o dezvoltare constantă pe teritoriul italian (unde erau deja prezenți și cunoscuți, dar doreau să-și ridice și mai mult nivelul). Succesul lor a fost incredibil, demonstrând că și o companie cu capital 100% românesc poate opera la cele mai înalte standarde internaționale. Acest lucru continuă să fie o mare satisfacție personală și profesională.”
La „Romanian Desk” sunt asistate și persoanele fizice din comunitate, pe domeniile dreptului civil, cu specializare în dreptul succesoral și dreptul muncii. „Serviciile oferite românilor sunt bine înțeles contra cost, dar pentru situații speciale, oferim asistența noastră prevăzând că onorariul sa fie plătit numai în eventualitatea unui rezultat pozitiv al cazului. In orice caz, suntem foarte flexibili și disponibili în ceea ce privește termenele de plată și în general nevoile clienților noștri”, explică Andrei, care a reușit să câștige astfel și aprecierea colegilor și colaboratorilor săi, fiind mândru de originea sa.
Andrei recunoaște că, mai ales de când și-a întemeiat o familie, unul din defecte este că se atașează de cazurile pe care le urmărește, și câteodată „le aduce și acasă, unde ar trebui să se deconecteze de servici. Câteodată mă simt ca un doctor care se gândește la pacienți acasă”, glumește.
Avocat Andrei Diaconu, sărbătorind împreună cu soția Ziua Națională a țării noastre, la Consulatul General al României de la Milano. Sursa foto: arhiva personală
Locuri și amintiri
Legăturile cu România sunt păstrate prin vizitele pe care le face în vacanță: „Sunt locuri foarte frumoase de vizitat, unele mai puțin cunoscute, spre exemplu Sighișoara, Delta Dunării”.
Și mai sunt păstrate prin amintiri. O vorbă de-a bunicului i-a rămas în minte, „vrăjeală multă”, adică să recunoască atunci când cineva nu spune adevărul.
Dacă ar fi să cuprindă experiența lui de până acum într-o lecție de viață, ar fi aceea de a avea încredere mereu în tine însuți, de a nu te considera niciodată inferior sau pe locul doi față de nimeni, „să fii conștient că nu ești cu nimic în minus, și că, dacă vrei cu adevărat, reușești să ajungi unde îți dorești. Eu am avut norocul să fiu susținut de părinți, care și-au dorit pentru mine ce e mai bun. Dar chiar dacă nu aș fi avut parte de o educație cum am avut, tot aș fi reușit, așa cum au reușit mulți colegi foarte buni ai mei de la Birou. Important e să nu te auto-izolezi, să nu te victimizezi. Italienii sunt un popor primitor și, dacă le vorbești cu drag și mândrie de România, vor fi primii care vor dori să o cunoască”.
