Italienii au numit-o „La badante artista” („Îngrijitoarea artistă”) femeia română din Mantova, pe care o poți întâlni așezată pe o bancă, în oraș, având alături suluri de hârtie frumos colorată din care prind viață flori și ornamente decorate de mâinile pricepute ale conaționalei noastre.
„Mă numesc Domnica, sunt badantă și vin din România”
Reporterii de la Gazzetta di Mantova au găsit-o în Piazza Cesare Mozzarelli, unde în timp ce le explica de unde vine și ce face nu se oprea din lucru, împăturind și legând cu măiestrie hârtia roșie care lua repede forma unui frumos trandafir ornamental. „Mă numesc Domnica și vin din România”, le spune femeia italienilor care mărturisesc că s-au dus acolo, în Piazza Mozzarelli, special să o întâlnească pe ea.
„Locuiesc aici, în apropiere și lucrez ca ‘badantă’ pentru o doamnă în vârstă de 96 de ani care acum este plecată la mare cu rudele sale. Cum doamna pe care o îngrijesc nu este acasă și am timp liber, mă ocup de acest lucru acum”, destăinue Domnica jurnaliștilor italieni încântați de activitatea femeii românce.
„Îmi ocup timpul liber cu pasiunea mea”
Domnica, mereu atentă la lucrul său, le explică în continuare reporterilor așa cum putem vedea și auzi în videoclipul de mai jos: „Fac flori din hârtie colorată, am făcut și un curs aici, în Italia, iar abia am un pic de timp liber la locul meu de muncă, mă apuc de treabă.” Dar românca recunoaște că această activitate este de fapt o pasiune mai veche de-a ei „De mică mi-a plăcut să fac aceste creații, în România am lucrat într-un spital unde împodobeam totul în jur cu flori colorate făcute de mine, era o frumusețe și o plăcere să intri în spitalul acela.”
„Câștig doar doi bănuți, dar foarte mulți prieteni”
La Mantova, un oraș din nordul Italiei, în Lombardia, pe Domnica, femeia română înconjurată de flori și culoare, o puteți întâlni oriunde. Nu are un loc fix, se așează acolo unde crede că poate găsi o clipă de liniște pentru a pune în practică pasiunea sa: „Am cunoscut multe persoane și mi-am făcut mulți prieteni prin oraș cu această activitate a mea”, mărturisește Domnica iar spusele ei sunt confirmate de Gabriela, o doamnă elegantă care tocmai a cumpărat un buchet de trandafiri în schimbul a câtorva monede: „Am stat aici un pic de vorbă și ne-am împrietenit”, declară cumpărătoarea cu un zâmbet enorm pe față.
O poveste de viață frumoasă ca florile și culorile care o împodobesc, o femeie română constrânsă să plece în lumea largă pentru că în țara natală, munca, sacrificiile, dar și florile ei nu mai aveau nicio valoare. Și-a luat răbdarea, puterea de muncă și de sacrificiu, și-a luat pasiunea și a plecat departe de casă, la o vârstă nu tocmai tânără. Iar noi, cei de aici, de departe, știm câtă valoare dau aceste persoane imaginii unei comunități de multe ori îngenuncheate din cauza ilegalităților comise de unii dintre conaționalii noștri.
Domnica ne ajută să demonstrăm că românii simpli, lucrători cinstiți și responsabili, pot aduce un zâmbet pe fața trecătorilor grăbiți de pe străzile unui oraș din nordul italian, un zâmbet colorat, ca florile care prind viață din mâinile îndemânatece ale conaționalei noastre.
