Ne despart doar câteva ore până ne vom lua rămas bun de la ea pentru totdeauna. De la mama noastră. În urmă cu 36 de ore, mai exact luni, 9 august 2021, sora mea a găsit-o fără suflare pe canapea, în locuința sa dintr-un mic sat de lângă Roma.
Este o știre pe care n-aș fi vrut să o scriu vreodată, după atât de multe pe care le-am scris cu privire la conaționalele noastre care au lucrat ca badante în Italia, pierzându-și viața printre străini, răpuse de stresul și neajunsurile cotidiene.
Inițial nu am vrut să scriu nimic, din mai multe motive, primul fiind că nu mi-e deloc ușor. Apoi pentru că nu vreau să creadă cineva că mă folosesc de moartea mamei mele pentru a crește audiența.
Însă ieri a apărut un articol pe site-ul Știri Diaspora, plin de informații greșite, în care era prezentată moartea ei. Informațiile erau preluate, în mod deloc profesional, de pe un grup Facebook cu badante.
În plus, am citit foarte multe comentarii în care lumea se întreba dacă era vaccinată și se făceau insinuări că asta ar fi avut vreo legătură cu moartea ei, așa că aș vrea să lămuresc și acest aspect.
Aspazia, cum se numea mama noastră, a fost găsită fără suflare în după-amiaza zilei de luni, 9 august 2021, în locuința sa din Montelibretti, provincia Roma din Lazio. Cea care a găsit-o a fost chiar sora mea.
Mama a plecat din România în anul 2005, după circa 30 de ani lucrați în industria confecțiilor, și a ajuns în Italia unde a lucrat aproape tot timpul ca badantă.
Fac o mică paranteză aici pentru a le spune ceva tuturor persoanelor care ne-au acuzat, de când am înființat această publicație, că vrem cumva să denigrăm badantele din Italia.
Nimic mai fals. Noi am relatat mereu faptele așa cum erau și cât de bine am putut. Și, ținând cont că însăși mama mea se număra printre aceste femei, nu am fi îndrăznit vreodată să le denigrăm în vreun fel, ca și categorie de lucrătoare.
Revenind la mama mea, vă spun că a trecut prin multe în toți acești ani și nu i-a fost ușor nicicum. Cu toate acestea, în ultimul timp ajunsese la o stabilitate pe care multe femei în situația ei și-o doresc, dar nu și în privința sănătății.
În urmă cu câteva luni, bătrâna pe care o îngrijea a murit și mama a intrat în șomaj. A decis astfel să se odihnească o perioadă și să o ajute pe sora mea cu copilul ei, care are numai 3 ani.
Mai precizez cu ocazia asta că eu și sora mea nu suntem singurii ei copii. Mai avem un frate care locuiește și el în Italia, într-o localitate alăturată. Iar mama noastră nu lasă în urmă doi fii gemeni, așa cum scrie greșit Știri Diaspora, ci trei fii.
Mama a fost o femeie puternică, independentă și ne-a crescut aproape singură, așa cum a putut. Când tatăl nostru a murit eu aveam 12 ani, fratele meu avea puțin peste 16 ani, iar sora noastră 5 ani.
A avut o viață grea, inima ei a fost supusă la multe încercări și a rezistat incredibil de bine, ținând cont de toate greutățile pe care le-a suportat. Dar, la un moment dat, în noaptea zilei de duminică spre luni, 9 august 2021, a cedat.
În după-amiaza acelei zile, după nenumărate încercări eșuate de a intra în contact cu ea prin telefon, sora mea s-a dus la locuința mamei noastre să vadă dacă este bine și a făcut tragica descoperire.
Mama locuia singură, dar chiar dacă ar fi fost cineva cu ea în acel moment, nu cred că ar fi putut să o ajute, fiindcă a murit în somn. De altfel, părea că doarme, dar nu mai respira și era rece.
Trecem peste momentele dramatice care au urmat apoi. Nici nu pot și nici nu are rost să vorbesc despre ele. Vă mai spun doar că am decis să o înmormântăm în Italia.
Era originară din comuna Baia, județul Suceava, dar a trăit mare parte din viața ei în Reșița, unde ne-a adus și pe noi pe lume.
Odată ajunsă în Italia, s-a făcut respectată de foarte multă lume și am constatat asta de mai multe ori, atât cât era în viață, cât și acum, după moartea ei.
Îi plăcea aici, în Montelibretti, și va fi aproape de copiii și nepoții ei, de aceea am luat această decizie.
În ceea ce privește vaccinul, spun doar că nu-l făcuse încă. Avea de gând să-l facă la un moment dat, dar a tot amânat și nu a mai apucat. Prin urmare, nu are absolut nicio legătură cu decesul ei.
În încheiere, vreau să le mai rog pe toate acele femei care lucrează ca badante să aibă grijă de sănătatea lor și să nu trăiască niciodată cu impresia că sunt invincibile. Nimeni nu este și dacă nu avem noi grijă de sănătatea noastră, nimeni altcineva nu o va face.
Și vă las acum cu cuvintele colegei mele, Daniela, care a cunoscut-o pe mama mea și ne este alături în aceste triste zile.
„Iubiți, zâmbiți, bucurați-vă de viață, faceți tot ceea ce inima vă cere, fiți buni, răbdători, înțelegători și toleranți cu cei din jur și, mai ales, cu voi înșivă, pentru că moartea stă mereu în preajma noastră, ca o sabie a lui Damocles gata în orice clipă să cadă și să ne curme existența.
De multe ori nedrept de brusc și prea devreme.
Drum lin, Aspazia Diaconu.”
