Mariana este una din milioanele de români care au ales drumul străinătății. Și pentru că toate drumurile, sau cel puțin multe dintre ele duc spre Roma, a venit în Italia unde practică ocupația de îngrijitoare.
Într-un grup cu multe colege de breaslă, Mariana adresa următoarea întrebare: „Meseria de badantă, vă simțiți umilite sau înjosite?”
Apoi, românca își spune părerea proprie: „Eu, una, sunt multumiță, am lucrat contabilă 23 de ani în România, dar a trebuit să vin aici din motive personale. Pentru mine nu este nimic înjositor în ceea ce fac.
Fetelor, este o muncă la fel ca oricare alta, nu îmi este jenă să zic ce muncă fac. Să ne gândim la cei ce mătură străzile, le e rușine? Nu! Fără ei cum ar fi? Cei ce golesc fosele, le este rușine? Nu! Ce am face fără ei? Am împânzit toate colțurile lumii muncind cinstit și să ne fie rușine? Nu! Ca urmare, fiți mândre fetelor, ceea ce facem noi, nu pot face multe femei!”
O ocupație dificilă, care implică multă răbdare și empatie din partea conaționalelor noastre, care răspund astfel Mariei:
„Nu am de ales, trebuie să fac acest lucru și dacă nu-mi place. Mă bucur numai la sfârșitul lunii, când iau salariul…”
„Eu, dacă eram tânără, nu mi-ar fi plăcut să fiu la dispoziția nimănui. O fac acum, să-l ajut pe fiul meu. Am lucrat operator pe calculator și contabilitate și nu pot spune că acum este mai bine ca atunci când eram la serviciu cu aer condiționat și cafeaua servită. Eram frumos îmbrăcată și mirosind a parfum, nu a transpirație și a mâncare. Mă simt o slugă pestru bani. Și mă umilesc pentru bani!”
„Mentalitatea noastră este greșită, aia e problema! Munca de badantă este o muncă nobilă, am spus-o mereu peste tot, nimic nu este mai nobil decât să te sacrifici pentru cei ce au nevoie cu adevărat, să îți oferi răbdarea, timpul, uneori chiar fără măsură, să găsești de una singură soluții în situații de multe ori extreme. Să oferi bunătate și iubire. Cred că avem mult de lucrat asupra mentalității noastre, în primul rând.”
„Eu sunt foarte mulțumită, lucrez la aceeași familie de 13 ani, am realizat lucruri pe care nu le-aș fi realizat în România în două vieți, dar acum mă pregătesc să pun punct. Aici, în Italia, m-am simțit ca într-o familie, de aceea am și stat atât de mult. Vă doresc tuturor să aveți aceleași sentimente când vă veți retrage în România!”
„Ce să zic, mai sunt și divergențe dar de multe ori ești mai respectată ca la tine acasă!”
„Eu sunt mulțumită de ceea ce fac, familia mă respectă, fac această muncă cu plăcere. Bătrânica mea îmi zice că sunt îngerul ei. Știu că respectul pe care îl am aici nu-l voi găsi nicicând în țara mea!”
