O badantă româncă din Sant’Omobono, provincia Bergamo, din Lombardia, este dată ca exemplu de integrare de către publicația La Voce delle Valli, care i-a dedicat un articol în care prezintă succint povestea de viață a îngrijitoarei originară din România.
Frăsinica Ganea, cunoscută de toți drept „Frosi”, în vârstă de 41 de ani, lucrează de câțiva ani ca badantă în Sant’Omobono Terme, în cătunul Selino Basso, care se află la poalele munților Alpi, în Valle Imagna.
„M-am născut în Galați, România, mai precis în regiunea istorică Moldova. Sunt al patrulea din șase copii: părinții mei sunt fermieri și cresc găini, rațe și curcani; sunt oameni foarte umili. Am crescut în România, am făcut școala până în clasa a VIII-a și apoi, la 15 ani, am plecat să lucrez inițial ca chelneriță, apoi ca barmaniță, vânzătoare de fructe și alte locuri de muncă.
Pentru a-și găsi de lucru a fost nevoită să se mute în centrul orașului Galați, unde salariile erau mici și abia acopereau chiria și facturile. Acesta a fost principalul motiv pentru care a decis să emigreze.
La 24 de ani m-am mutat în Spania și am stat acolo vreo trei ani, făceam curățenie în camerele de hotel. La 27 de ani m-am mutat, însă, în Italia. De fapt, am venit aici să-mi vizitez vărul și să-mi petrec vacanța. Atunci s-a întâmplat un lucru neașteptat, m-am îndrăgostit de bărbatul care mi-a devenit soț și care mi-a dăruit doi copii minunați. Ne-am mutat în Valle, inițial la Strozza, apoi, în anul 2012 ne-am mutat în Sant’Omobono”, a spus Frosi conform sursei citate.
Despre Italia și oamenii ei, badanta româncă a mărturisit că s-a simțit întotdeauna bine primită și acceptată. „Nu m-am simțit niciodată străină, pentru că localnicii m-au făcut mereu să mă simt parte integrantă a comunității. Se spune că oamenii din Valle Imagna sunt închiși și rezervați, dar eu am găsit mereu aici oameni disponibili și amabili”.
Frăsinica Ganea îngrijește în prezent un pensionar italian și despre ea italienii spun ă îi place foarte mult să-i ajute pe cei nevoiași, în special persoanele în vârstă. Pe lângă aceasta, se dedică familiei și comunității atunci când este nevoie. Ea este un bun exemplu de integrare în comunitatea italiană din care face parte, la fel ca zeci sau chiar sute de mii de femei românce care au luat drumul străinătății și lucrează în Italia ca îngrijitoare.
