Îngrijitoarea la domiciliu este oaspetele angajatorului și nu face parte din nucleul familial. Prin urmare, angajatorul nu are obligația de a oferi rezidență îngrijitoarei pentru a încheia un contract cu ea.
Îngrijitoarea poate foarte bine să păstreze o altă reședință în Italia și să fie considerată o lucrătoare la domiciliu conviețuitoare, în cadrul raportului de muncă.
Există și cazuri când angajatorul este obligat să-i ofere rezidență îngrijitoarei dacă aceasta dorește, informează AES Domicilio.
Este însă obligatoriu ca angajatorul să anunțe autoritățile de evidență a populației din cadrul primăriei despre ospitalitatea oferită îngrijitoarei, în termen de 48 de ore de la angajare, trimițând prin poștă sau e-mail o notificare de cesiune a proprietății, indiferent dacă îngrijitoarea este cetățean al Uniunii Europene sau nu.
Îngrijitoarea la domiciliu are dreptul la o cameră, la un spațiu personal demn, la trei mese pe zi (mic dejun, prânz și cină) și la bunuri de primă necesitate.
În ce privește rezidența, există două situații în care angajatorul nu poate refuza să o ofere lucrătoarei. Acestea sunt atunci când:
- îngrijitoarea la domiciliu nu are altă reședință în Italia;
- îngrijitoarea la domiciliu are încă reședința la fostul angajator cu care a încheiat contractul de muncă.
La sfârșitul relației de muncă (după ce preavizul a fost respectat), angajatorul merge la primărie și informează biroul de evidență a populației că fostul angajat nu mai locuiește în casa lui.
Pentru a anula rezidența, este necesar un an (perioadă în care primăria va verifica îndepărtarea efectivă a fostului rezident).
