Sute de mii de românce lucrează în Italia în sectorul asistenței de îngrijire la domiciliu. Sunt și bărbați care prestează acest serviciu, dar numărul lor este cu mult mai mic. De asemenea, este important de menționat că nu toate persoanele care lucrează în acest sector sunt înregistrate oficial, deci numărul real poate fi mai mare decât cel raportat.
Femei de toate vârstele, de la cele mai tinere la cele mai în vârstă, își petrec zilele, nopțile, săptămânile și lunile îngrijind bătrâni, luptând cu singurătatea și dorul de cei dragi lăsați în România.
„Muncesc săracele până se îmbolnăvesc, e greu dar nu sunt alte soluții în România. Sacrificiul e enorm, tragi de tine până nu mai poți”, așa descrie una dintre ele viața de lucrătoare în sectorul muncii casnice, într-un comentariu la o postare de pe Rotalianul – Revista românului din Italia.
Activitatea de îngrijitoare este, poate, una dintre cele mai grele munci, o profesie în care sacrificiul și durerea fizică și emoțională se întrepătrund.
Există povești de viață dureroase, în care tinerele mame își lasă copiii mici pentru a se angaja în această muncă.
„Aveam 26 de ani când am plecat, am lăsat doi copii de 9 și 6 ani, acum am 40 de ani, nu am reușit să fac nimic decât să supraviețuim cu greu”, mărturisește una dintre badantele românce. Durerea pe care o produce absența este adesea prea mare pentru a o reda în cuvinte.
Ca și cum nu ar fi de ajuns, multe dintre aceste femei ajung să fie prizoniere în casele unde muncesc. „Trebuia să reflectați de mult, e o adevărată închisoare… Chiar dacă nu ai norocul să găsești o familie care să îți facă un contract de muncă, rămâi… că ai nevoie de bani și ani trec, vechimea nu… Dar nu toți au noroc și nu le poți avea pe toate în viață.”
Și totuși, majoritatea badantelor găsesc puterea să continue și să meargă mai departe. O femeie povestește:
„Eu fac munca asta de 20 de ani, am obosit, dar zic mereu că vreau să continui, să-i mai ajut puțin pe copiii mei care sunt mari, am și nepoți. Și uite așa mergem mai departe, mă rog la Dumnezeu să-mi dea putere și răbdare.”
Deși durerea și oboseala sunt o constantă în viața lor, aceste femei își găsesc puterea în iubirea pentru familiile lor și în speranța unui viitor mai bun. „Am 53 ani acum, am lăsat fetița mică acasă și am plecat în lume să combat neajunsurile și să pot să-i ofer fetiței de toate”, spune o altă badantă.
Ele își sacrifică prezentul pentru viitorul celor pe care îi iubesc:
„M-am sacrificat pentru a avea cei de acasă tot ce le trebuie… condiții de viață mai bune.” Dar recunoștința pe care și-o doresc de multe ori lipsește. „Singura dorință pe care o am e să fie recunoscători. Multe dintre noi suntem doar bancomate. Nu ne întreabă nimeni dacă suntem bine sau nu. În special partenerii de viață. Dacă le trimiți bani, e totul ok.”
Poveștile lor sunt o lecție de curaj și reziliență în fața adversităților. „Am 11 ani de când sunt plecată și am reușit să fac foarte multe, ceea ce în România nu aveam posibilitate. M-am sacrificat eu pentru că am fost mai puternică”, spune o altă femeie, exprimând speranța pe care o are pentru viitorul familiei sale.
Dar de multe ori, aceste povești de curaj sunt însoțite de multă tristețe și singurătate. „La mine e și mai tristă povestea. Sunt multe de zis. Dacă ar fi să mărturisesc viața mea de badantă în 10 ani muncind prin diferite case de italieni, aș scrie o carte cu multe lacrimi vărsate. Sacrificiu mare am făcut și eu. M-am lăsat pe mine să fac pe alții fericiți.”
Există momente în care aceste femei muncesc până la limita epuizării:
„În Italia zici că eram blestemată, numai nebune am nimerit! Dar am renunțat, ca să nu devin și eu ca ele. Văd foarte multe felicitări adresate femeilor pentru sacrificii, dar când ești aproape de colaps felicitările nu mai au loc! Nu trebuie sa vă sacrificați sănătatea, când vă ajunge oboseala la trup și minte spuneți stop! Credeți că cei de acasă vă vor ridica statuie pentru sacrificiu!? Nu!”
Însă, în ciuda tuturor dificultăților și a durerii pe care o poartă, ele găsesc puterea de a continua, în speranța unui viitor mai bun pentru cei pe care îi iubesc.
Nu doar că luptă pentru a supraviețui, ci și pentru a da celor dragi o viață mai bună, pentru a combate neajunsurile, pentru a își urma visurile și pentru a nu renunța. Ele sunt badantele românce din Italia, eroine nevăzute ale zilelor noastre.
