Carlo, un pensionar italian în vârstă de 90 de ani, a ajuns cu ambulanța pe data de 1 noiembrie la secția Urgențe a clinicii din Lanzo d’Intelvi, provincia Como, și cu greu mai putea respira sau să se țină pe picioare deoarece era infectat cu COVID-19. Dar când a văzut situația din clinică și câți pacienți sufereau de această boală, unii dintre ei care îi puteau fi strănepoți, i-a strâns mâna medicului și i-a cerut să-l lase pe el să moară și să-i salveze pe cei tineri.
„Domnule doctor, am făcut tot ce mi-am dorit în viață”, a spus bătrânul în a doua zi de internare, în timp ce încerca să împingă cu mâna casca CPAP de oxigen pe care un medic voia să i-o pună pe cap. „Am 90 de ani, lăsați-mă să mor. Decât să pierdeți timpul cu mine, dedicați eforturile voastre persoanelor tinere care au nevoie de tratament”, a mai adăugat pensionarul italian, citat de Quotidiano.net.
Gestul bătrânului nonagenar este relatat chiar de medicul care încerca să-i pună casca de oxigen, Giuseppe Vallo, șeful secției de Reabilitare Respiratorie a clinicii menționate mai sus. Bătrânul îi amintea de tatăl său care avea aceeași vârstă.
„Când am văzut data lui de naștere, am observat imediat că era doar cu 8 zile mai mare decât tatăl meu, deci în curând avea să împlinească 91 de ani. Zâmbetul și demnitatea lui mi-au făcut inima să se strângă atât de tare încât îmi părea că sunt eu cel care are nevoie de oxigen”, povestește medicul italian.
Dar medicul italian n-avea de gând să se dea bătut, nici măcar în fața unei morți care se anunța atât de probabilă precum cea a lui Carlo, din cauza vârstei sale înaintate. Așadar, Vallo i-a cerut pensionarului să aibă încredere în el și să stea liniștit, convingându-l în cele din urmă să-l lase să-i pună casca CPAP.
„În a doua zi (de la internare în secția de Reabilitare Respiratorie – n.r.) nivelul de oxigen era atât de mic că am fost nevoit să-i pun casca CPAP cu procentajul de oxigenare de 100% (aerul pe care-l respirăm are un procentaj de circa 21% de oxigen – n.r.). Am luptat împreună, dar nu eram singuri, din fericire. Acasă era și familia lui care îi făceau galerie și într-o zi am reușit să îi fac să se vadă prin apel video”, a mai relatat medicul.
Pe lângă medic și însuși Carlo, la lupta împotriva acestei boli nemiloase a participat întreaga echipă a clinicii, de la infirmieri, la operatorii sanitari (OSS) care au avut grijă de pensionarul de aproape 91 de ani zi de zi.
„După 15 zile l-am scos de la Terapie Intensivă și cu ajutorul kinetoterapeuților noștri a început să meargă din nou și să-și recupereze autonomia. Înainte să plece, ne-a mulțumit de foarte multe ori, dar adevărul este că noi ar trebui să-i mulțumim lui. Ne-a redat speranța și dorința de a continua în fiecare zi această luptă. Noi l-am salvat pe el, iar el ne-a salvat pe noi”, a mai transmis doctorul Giuseppe Vallo.
