Perele sunt unele dintre cele mai dulci și parfumate fructe. În ciuda conținutului mare de zahăr, perele sunt mult mai sigure pentru diabetici decât merele. Părul este un pom fructifer din familia trandafirilor, Rosaceae. Această plantă a apărut în vremuri preistorice și încă nu a fost posibil să i se stabilească exact locul de origine. Aparent, cultivarea părului a început în Grecia antică.
Toate soiurile de pere sunt foarte diferite unele de altele ca aspect, dimensiuni și gust. Deținătorul recordului printre aceste fructe este o pară de aproape trei kilograme, care a fost recoltată în Japonia. În această țară, perele sunt foarte apreciate. Astfel, în orașul Kurayoshi s-a deschis în 2001 unul dintre cele mai interesante muzee dedicate perelor.
Clădirea este realizată în formă de pară, iar în interiorul său se păstrează un bătrân păr uscat. A rodit timp de 60 de ani și a produs un număr record de fructe. A fost plasat în muzeu, păstrând sub sticlă o coroană cu anvergura de douăzeci de metri și întregul sistem radicular.
Lemnul de păr este considerat o esență valoroasă. Are așa-numitele „celule de piatră”, care vă permit să tăiați lemnul în orice direcție fără a-l despica. Articolele decorative mici și chiar și mobilierul din lemn de păr sunt foarte durabile.
Beneficiile consumului de pere
O singură pară conține până la 20% din necesarul zilnic de fibre. Aceste fibre alimentare sunt esențiale pentru sistemul nostru digestiv, deoarece servesc drept hrană pentru bacteriile benefice de acolo. Fibrele grosiere stimulează motilitatea intestinală, facilitând golirea intestinelor. Fibrele sunt capabile să lege acizii grași, reducând astfel nivelul de colesterol format din aceștia.
O pară nu este mai puțin dulce decât un măr, chiar are o mulțime de zaharuri. Totuși, face mai puțin rău, deoarece perele conțin mult sorbitol. Această substanță dulce este un îndulcitor care este permis pentru diabetici.
Coaja unei pere nu este mai puțin utilă, deoarece conține flavonoide. Flavonoidele sunt benefice pentru inimă și vasele de sânge – reduc fragilitatea capilară, fac celulele roșii din sânge mai elastice. Proprietatea antiseptică a acestor pigmenți vegetali este de asemenea binecunoscută.
Para conține și multă arbutină, o substanță cu proprietăți antibacteriene. Împreună cu acțiunea diuretică a perei (datorată abundenței de potasiu), arbutina ajută la combaterea infecțiilor urinare.
O proprietate interesantă a perelor constă în faptul că, în același timp, ușurează și fixează scaunul. Pulpa, datorită fibrei, stimulează golirea intestinului dar, dacă este consumată în cantități mari, poate provoca diaree. Iar coaja și decoctul de pere conține o mulțime de taninuri, care se disting printr-un efect de fixare.
100 de grame de pară are 57 kcal, 0,36 g proteine, 0,14 g grăsimi și 13,1 g carbohidrați.
Contraindicații
Para conține multe zaharuri și este un fruct alergen care trebuie administrat copiilor cu atenție. Para conține multe fibre grosiere și trebuie consumate cu moderație, altfel poate provoca diaree.
Para este un fruct de sezon, așa că cel mai bine este să o consumați în acea perioadă. În afara sezonului, plantele sunt tratate cu substanțe dăunătoare pentru a fi păstrate mai mult timp.
Utilizarea perelor în medicină
Din pere sunt extrase substanțe active, care sunt apoi folosite la fabricarea medicamentelor. De exemplu, arbutina cu proprietăți antiseptice este inclusă în compoziția medicamentelor pentru tratamentul rinichilor și tractului urinar.
De asemenea, există numeroase studii privind proprietățile benefice ale perelor. Unul dintre ele confirmă efectul benefic al consumului de pere asupra inimii. Timp de trei luni, un prim grup de persoane de vârstă mijlocie și mai vârstnice au consumat o pară pe zi, iar al doilea grup nu. Cei care au mâncat pere au arătat o tendință de scădere a tensiunii arteriale.
Un alt studiu a fost efectuat pe șoareci. Au fost studiate proprietățile antidiabetice ale perelor. Extractul de pere a inhibat dezvoltarea diabetului de tip 2. De asemenea, extractul de pere este adesea folosit în cosmetologie. Reduce grăsimea pielii, curăță porii și îmbogățește pielea cu vitamine și acizi vegetali.
Cum să alegi și să păstrezi perele
Perele se comercializează proaspete, dar și uscate. Concentrația de substanțe din fructele uscate crește de câteva ori, astfel încât conținutul caloric al unui astfel de produs este superior. Atunci când alegeți o pară uscată, acordați atenție absenței mucegaiului și a paraziților.
Perele proaspete pot fi cumpărate și dacă nu sunt complet coapte. Ele se coc în câteva zile, dacă le țineți într-o cameră călduroasă. Cu siguranță, fructele prea coapte nu merită păstrate, ci consumate, deoarece se deteriorează foarte repede.
Examinați coaja cu atenție, nu ar trebui să aibă pete întunecate, adâncituri moi și găuri de vierme. O pară foarte parfumată este prea coaptă și începe deja să putrezească. Dacă este tare și inodoră nu este coaptă și atunci nu va fi dulce.
Este recomandat să păstrați perele la frigider, acest lucru prelungește perioada cu cel puțin o săptămână. În cameră, fructele coapte încep să putrezească rapid, după doar câteva zile. Para este unul dintre cele mai greu de depozitat fructe.
Cel mai bun moment pentru a cumpăra pere este sezonul recoltei, adică vara și începutul toamnei.
Utilizarea perelor la gătit
Para este iubită în multe țări. Aceasta este un fruct foarte parfumat, din care se prepară deserturi, dulcețuri, sucuri, compoturi, precum și mâncăruri savuroase. Țuica și pălinca din pere fermentate este renumită în țara noastră. Un produs interesant este fabricat în Elveția și se numește „mierea de pere”. Aceasta nu este altceva decât un suc concentrat și îngroșat din pere.
Salată cu pere și pui
Para are o aromă savuroasă care se asortează bine cu carnea albă.
Pui afumat – 300 g
Varză – 300 g
Pară – o bucată
Nuci – 50 g
Ulei de masline – 4 linguri
Muștar granulat – 2 lingurițe
Piper, sare – după gust
Tăiați în fâșii varză, carne de pui, pere densă. Tăiați nucile cu un cuțit. Se amestecă toate ingredientele.
Faceți dressing: amestecați uleiul cu sare, piper și muștar. Stropiți salata și serviți imediat.
Șarlotă cu pere
Șarlota cu pere este mai fragedă decât cea cu mere. Se poate adăuga mai puțin zahăr din cauza dulceții fructelor, se potrivește după gust. Perele se aleg puțin mai tari, astfel încât să nu se înmoaie la copt.
Ouă – 2 mai mari sau 3 mai mici
Ulei vegetal – 1 lingură
Făină – 1 pahar
Zahăr – 1 pahar
Praf de copt – 1 linguriță
Sare – un vârf de cuțit
Pere medii – 6 buc.
Spargeți ouăle într-un castron, adăugați sarea și zaharul și bateți câteva minute până devine spumoasă. Se adaugă apoi făina și praful de copt și se amestecă ușor. În final se toarnă uleiul.
Spălați perele, îndepărtați sâmburii și tăiați-le în cuburi mici, le puteți lăsa coaja. Tăiați una dintre pere pe lungime în felii subțiri.
Adăugați cuburi de pere în aluat și amestecați bine. Ungeți forma cu ulei, întindeți aluatul și neteziți-l. Aranjați deasupra felii de pere în formă de floare și presați-le ușor în aluat.
Coaceți în cuptorul preîncălzit la 180 °C pentru aproximativ 30-40 de minute. Verificați șarlota cu o scobitoare, la străpungerea ei până în interior, vârful scobitorii retrase trebuie să fie uscat. Poftă bună!
