Organizația Salvați Copiii a făcut cunoscute poveștile a cinci copii, dintre cei 73.868 înregistrati de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, care au ambii părinți plecați la muncă în străinătate. Din acest număr, 21.276 dintre copii sunt complet lipsiți de îngrijirea părintească.
Ancheta realizată de Salvați Copiii România în 2021 relevă că doar 7% dintre copiii din eșantion au intenția de a se muta în străinătate alături de părinții lor. De asemenea, 41% dintre părinți nu au intenția de a se întoarce definitiv în România, în timp ce 38% au o astfel de intenție.
Cinci povești ale copiilor cu părinții plecați în străinătate evidențiază impactul emoțional al acestei situații:
Maria, fetița care își așteaptă tatăl din vară, trăiește alături de bunicii paterni și așteaptă cu nerăbdare momentele petrecute împreună cu tatăl său.
Maria are 10 ani și de când o știu pedagogii Salvați Copiii România, ea așteaptă vara. Nu pentru că e vacanță, ci pentru că atunci reușește să stea mai mult timp cu tatăl său, plecat la muncă peste hotare.
Maria trăiește de mică alături de bunicii paterni, de când ambii părinți au decis să plece la muncă în străinătate, o încercare grea atât pentru părinți, cât și pentru copilă.
Darius, copilul răbdător, simte dorul de tatăl său, care lucrează sezonier în străinătate. Atunci când tatăl este plecat, comportamentul lui Darius se schimbă, fiind mai trist și vorbind mai des despre tată.
Darius este în clasa a doua. Dacă îl rogi să spună ceva despre el, atunci se descrie ca fiind un copil răbdător, plin de dor de tată. De altfel, când va fi mare, Darius spune că vrea să fie ca tatăl său, puternic, înalt, să știe multe lucruri, însă dacă pleacă în străinătate, va pleca cu băiatul său.
Tatăl copilului lucrează sezonier în străinătate, iar perioadele în care tatăl este plecat aduc copilului schimbări comportamentale, este mai trist, vorbește mai des de tata, nu are chef să facă lucruri pe care le face cu plăcere când tata este acasă. Legătura cu părintele plecat se ține în permanență telefonic și când se poate și pot încărca cartelele de telefon, și pe WhatsApp.
Ana, copilul care nu mai merge pe bicicletă, a pierdut curajul de a se bucura de acest hobby după ce mama ei a plecat la muncă în nordul Europei.
Ana iubea să meargă pe bicicletă. O învățase mama ei, care îi lăuda curajul. Până în ziua în care mama a fost nevoită să plece la muncă în străinătate, Ana și mama obișnuiau să meargă cu bicicleta în fiecare duminică. Atunci povesteau multe și mama era doar pentru Ana.
Acum mama a plecat într-o țară din nordul Europei, iar Ana a rămas cu sora mamei. Se văd des în camera telefonului, dar acolo nu pot merge împreună pe bicicletă. Ana simte că a pierdut curajul.
Dinu, un copil cu bunici, înțelege motivele plecării părinților săi la muncă în străinătate, dar tot simte dorul lor și se simte diferit.
Ambii părinți ai lui au plecat la muncă în străinătate.
Deși înțelege motivul plecării părinților și vede că de când au plecat, problemele financiare nu mai sunt atât de grele, tot îi este greu, tot îi este dor, tot se simte altfel, diferit. Este un copil cu bunici și fără părinți aproape.
O fetiță de 12 ani, care participă la activitățile psiho-educaționale organizate de Salvați Copiii, povestește despre durerea pe care o simte atunci când mama ei pleacă și despre teama legată de plecarea tatălui ei în viitorul apropiat.
„Când mama mea pleacă, pur si simplu simt că nu mai trăiesc. Mami pleacă de când eu aveam 6 ani, iar fratele meu 2. Când a plecat prima dată a plâns și am crezut că m-a părăsit, dar după, bunica mi-a explicat că a plecat pentru noi toți, pentru mai bine.
De fiecare dată când mami pleacă eu rămân cu bunicii, fratele și tata. Anul acesta urmează să plece și tata, atunci nu știu cum o să reacționez, dar cred că am să plâng”.
Problema copiilor cu părinții plecați la muncă în străinătate reprezintă o provocare socială și emoțională majoră în România. Abordarea acestei probleme necesită eforturi conjugate din partea părinților, comunităților, autorităților și organizațiilor non-guvernamentale, pentru a asigura un viitor mai bun și sigur pentru copiii afectați de migrația părinților lor.
