Capra care a plecat la muncă în Italia. Iezii, victime ale societății și statului român

Spectacolul teatral „Rovegan” revine în actualitate, pe data de 18 mai a avut loc o altă reprezentație în România.

Un spectacol inedit, în care Capra pleacă în străinătate de unde se întoarce cu un „drob de sare în spinare” la iezișorii săi. O poveste simplă, binecunoscută nouă, tuturor: mama pleacă în Italia pentru a face rost de bani și a-și susține familia din țară. Combinatiile nefericite o aduc în cele mai proaste contexte, dar ea continuă să lupte pentru a-și atinge obiectivul, acela de a face bani pe care să îi trimită acasă.

- Continuarea articolului după publicitate -

„Rovegan”, este un spectacol produs de Asociaţia Arena din România în parteneriat cu Centrul de Teatru Educaţional Replika.

Spectacolul este scris şi regizat de Catinca Drăgănescu care s-a slujit de documentarea realizată de Ionuţ Popescu, Vlad Bîrdu şi Valentina Zaharia, și în care regizoarea a recurs la povestea Caprei cu trei iezi. Catinca Drăgănescu foloseşte această poveste pe care, cu muzică şi ironie, cu jocuri şi jucării, o transformă într-o reuşită mostră de teatru social şi documentar deopotrivă.

Inspirat de cartea Lilianei Nechita „Cireşe amare” şi realizat ȋn urma unei ample documentării desfăşurate ȋn localităţi din judeţul Vaslui, piesa de teatru „Rovegan” explorează fenomenul migraţiei motivate de sărăcie dinspre Europa de Est spre Occident. Urmând traseul unui basm contemporan, spectacolul ficţionalizează experienţa unor mame nevoite să plece la muncă ȋn Italia şi interoghează asupra efectelor unei astfel de dislocări ȋn plan personal şi social.

„Primii pleacă tinerii ceea ce nu înseamnă că nu ar pleca şi oameni demult trecuţi de vârsta marilor iluzii. Adică, mamele cu doi sau trei copii îşi iau lumea în cap, îşi lasă odraslele în îngrijirea cui dă Domnul, a bunicilor care de abia mai izbutesc să îşi ducă zilele şi nu au cam de nici unele, nici măcar bani de medicamente, şi se duc cu speranţa că vor avea noroc să găsească în Italia un alt bătrân pe care să îl îngrijească doar-doar vor face în asemenea chip rost de câţiva bani pe care mai apoi să îi trimită acasă. Taţii, atunci când nu îşi iau la rându-le lumea în cap trăgând nădejde că îşi vor găsi în cele străinătăţi ceva de lucru în construcţii, îşi omoară timpul din zori de zi şi până hăt, mult după miezul nopţii, pe la crâşmele din sat. În vremea asta copiii cresc, abandonează şcoala, se pregătesc şi ei să ia drumul străinătăţii şi se străduiesc să nu le pese de ce şi de cei pe care îi lasă în urmă. Cam aceasta este realitatea surprinsă de spectacolul Rovegan”, scrie Mircea Morariu pe Adevărul.

Spectacolul a fost premiat pentru „rafinamentul mijloacelor performative şi folosirea alegoriei ca instrument de conştientizare a efectelor migraţiei economice”. Video-ul proiectat la final, filmat în Negrești, acasă la mai multe familii din care unul sau mai mulți membrii sunt plecați să muncească în Italia, impresionează prin realitatea dureroasă pe care o trasmite. E inuman, o să spuneți, și cu toate astea, extrem de des întâlnit.

250.000 de copii din România cresc fără unul sau chiar ambii părinţii, pentru că aceştia sunt plecaţi la muncă, în străinătate.

Susține publicația noastră!
CrystalDENT Milano CrystalDENT Milano

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Mai multe articole mai jos

Publicitate