Ce însemna salutul „ciao” în trecut, care este cel mai lung cuvânt și alte curiozități despre limba italiană

Limba italiană este o limbă romanică sau neolatină, care derivă din latina vulgară și este vorbită de peste 85 de milioane de persoane din peste 20 de țări din lume. Italiana este una dintre cele 24 de limbi oficiale ale Uniunii Europene și limbă oficială în Italia, San Marino, Elveția, Vatican și Ordinul Suveran Militar de Malta.

Limba italiană, pentru că derivă din limba latină, este înrudită cu mai multe limbi de aceeași origine. Ea are un fond lexical comun cu cel al limbii franceze în proporție de 89%, cu cel al limbii catalane – 88%, cu limba sardă (limba vorbită în insula Sardinia) – 85%, cu limba spaniolă și portugheză – 82% și cu limba română – 77%.

În Italia există mai multe dialecte regionale

Cel mai des întâlnit este dialectul napoletan, dialect ce este vorbit de peste șapte milioane de persoane. Acest dialect, ca și multe altele, pot fi considerate și limbi distincte, nu doar forme modificate ale unei limbi, pentru că ele provin din limba latină, dezvoltându-se independent unele de celelalte.

Limba italiană este a patra limbă studiată în lume

Poate fi considerată o performanță, ținând cont de faptul că, din punct de vedere al populației, Italia se află pe locul 23 în lume și nu a fost o putere colonială la fel de mare precum Marea Britanie, Spania, Franța, Portugalia sau altele.

Ciao – salut (folosit la întâlnire, dar și la despărțire)

Unul dintre cele mai cunoscute saluturi din limba italiană provine din limba latină. În Roma antică, salutul folosit atunci când se întâlnea o persoană de rang mai înalt era servus humillimus și însemna „al dumneavoastră servitor (slujitor)”. În dialectul venețian, acest salut a devenit „s-ciao vostro”, însemnând „sclavul dumneavostră”.

Pe măsura trecerii timpului s-a renunțat la „vostro”, dar și la s-ul de la începutul salutului, ajungându-se la forma cunoscută astăzi a salutului folosit în întreaga lume: „ciao”.

Cel mai lung cuvânt în limba italiană

Precipitevolissimevolmente, cu 26 de litere în componență, este considerat cel mai lung cuvânt în limba italiană. Cuvântul a fost creat în 1677 iar în limba română se poate traduce foarte repede, agitat.

Cel mai scurt cuvânt în limba italiană cu cele cinci vocale în componență

Aiuole este cel mai scurt cuvânt în limba italiană care conține toate cele cinci vocale. Aiuole în limba română înseamnă parcele de grădină, brazde.

Cel mai lung cuvânt în limba italiană în care nicio literă nu se repetă

Funamboleschi este cel mai lung cuvânt în limba italiană în care nicio literă nu se repetă. În limba română, funamboleschi înseamnă dansatori pe sârmă.

Cuvintele italiene care intră în lexicul altor limbi astăzi, se referă mai ales la artă culinară, exemple românești fiind pizza, pastă sau spaghete.

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Te-ar mai putea interesa

Publicitate
Susține publicația noastră!