Despre hoții și criminalii români de pretutindeni și cum cred ei că pot scăpa nepedepsiți pentru fărădelegile lor

Nu obișnuiesc să scriu articole de blog fiindcă asta presupune să-mi expun gândurile și eu prefer să le păstrez pentru mine, dacă nu sunt sigur că exprimându-le va fi de folos cuiva.

Astăzi voi face o excepție, totuși, fiindcă ceea gândesc acum și ce vreau să expun în acest articol are rolul de a demonstra, într-o mică măsură, care sunt urmările unei vieți de infractor și ce dezavantaje oferă aceasta. Aceste gânduri vin și după nenumăratele infracțiuni comise de anumiți cetățeni români în străinătate, despre care avem neplăcerea să citim zi de zi în presă.

Înainte de a transmite acest mesaj, însă, vreau să clarific un lucru foarte important. Din câte știu eu, în Italia, spre exemplu, locuiesc circa 1.150.000 de români. Potrivit site-ului openmigration.org, 2.825 dintre aceștia au fost arestați și condamnați în anul 2016, un număr în scădere față de anul 2015, când totalul era 2893. Asta înseamnă că, în comparație cu numărul total al cetățenilor români prezenți pe teritoriul Italiei, doar circa  0.25% au fost arestați și condamnați, ceea ce demonstrează foarte clar că nu suntem un popor de criminali și infractori nici cât negru sub unghie și aș vrea ca acest lucru să-l înțeleagă bine toată lumea și să-l explice mai departe și altor nații.

Cât despre acei 2.825 de infractori și criminali români care în anul 2016 au crezut că vor putea scăpa nepedepsiți pentru fărădelegile lor dar și cei care au în planurile lor de viitor astfel de fapte, aș vrea să le pun câteva întrebări.

Voi chiar credeți că sunteți atât de inteligenți și de puternici încât să comiteți tot felul de infracțiuni și crime și să scăpați basma curată? Mai inteligenți decât polițiști și guverne care au resurse nenumărate pentru a lupta împotriva voastră?

Din moment ce ați ales să comiteți o infracțiune, cu siguranță aveați în acel moment convingerea că puteți scăpa nepedepsiți dar din experiența voastră de nelegiuți, fiindcă sunt sigur că ați cunoscut și cunoașteți foarte multe persoane care au încălcat legea, câte dintre aceste persoane au scăpat fără să ajungă măcar o dată la închisoare?

Matematica este foarte simplă, de fapt, nu vă lăsați păcăliți de ceea ce v-au spus profesorii la școală, voiau doar să vă descurajeze, de frică să nu le luați locul la catedră. Așadar, luați un pix și o foaie de hârtie și scrieți numele celor mai puternici și mai inteligenți zece infractori pe care-i cunoașteți voi. După ce i-ați scris pe toți zece pe foaie, în dreptul fiecăruia dintre ei scrieți de câte ori a fost la închisoare și pentru câți ani. Asta în cazul în care nu au fost împușcați în timpul comiteri unei infracțiuni sau când încercau autoritățile să-i aresteze.

Dacă vă rămâne mai mult de un infractor pe lista voastră care să nu fi ajuns la închisoare pentru faptele sale sau să nu fi murit în timp ce comitea o infracțiune, stați liniștiți, va veni și vremea sa cât de curând. Dar chiar și-așa, sunt sigur că majoritatea dintre voi nu-l vor găsi nici pe acela care nu a ajuns încă la închisoare, eventual să fie unul care nu s-a murdărit niciodată pe mâini dar a plătit „deștepți” ca voi să-i facă treburile murdare.

Și vreau să mă credeți pe cuvânt când vă spun că aceste vorbe nu au menirea să vă înjosească și nu trebuie să demonstrați nimic nimănui altcuiva decât vouă înșivă. Singurele lucruri pe care trebuie să le faceți este să fiți sinceri cu voi înșivă și să fiți inteligenți. Dar vă asigur că o persoană inteligentă nu este aceea care a comis o crimă sau o infracțiune și a scăpat basma curată, pentru simplul motiv că, chiar dacă a reușit să scape, acea persoană va trebui să privească înapoi tot restul vieții sale, va fi o persoană ușor de șantajat și de manipulat și nu va reuși să-și câștige respectul sau să-și trăiască viața cu demnitate niciodată.

Iar demnitatea este foarte importantă, nu vă lăsați păcăliți deloc. Fiindcă demnitatea este acel sentiment care vă permite să mergeți cu capul sus pe stradă, în libertate, zâmbind, fără să vă pese de nimeni și nimic. Este un lucru pe care nici banii nu-l pot cumpăra și nu-l vor putea cumpăra niciodată. Ea se câștigă prin alegeri personale făcute în mod corect zi de zi, prin a face ceea ce trebuie, când trebuie și cel mai important, se câștigă prin respect. Respect față de oameni și chiar și față de animale, respect față de obiecte care nu vă aparțin și respect față de vieți care nu vă aparțin.

Fiindcă în momentul în care ai furat un obiect, de exemplu, viața ta valorează la fel de mult cât valorează acel obiect, deoarece ți-ai dat la schimb viața și libertatea pentru el. Iar dacă în schimbul acelui obiect ai reușit să mai faci și rău unei alte persoane, cu atât mai puțin valorează viața și libertatea ta, fiindcă ai pus mai multă valoare pe acel obiect decât pe viața ta și pe viața altei persoane.

Dacă, în schimb, violezi sau ucizi o persoană, indiferent de ce fel de scuză bine motivată crezi tu că găsești pentru a face o asemenea faptă, valoarea vieții și libertății tale este direct proporțională cu valoarea pe care tu ai dat-oi persoanei pe care ai violat-o sau ucis-o. Prin urmare, din moment ce acea persoană și viața ei nu valora nimic pentru tine, nici viața ta nu valorează mai mult.

Concluzia ar fi că viața de infractor nu aduce niciun folos celui care o practică sau societății în care trăiește și acesta ar trebui să fie lucrul cel mai important pentru cine are astfel de tendințe.

Haideți să facem o comparație a societății în care trăim, indiferent în ce țară ne aflăm, cu un om bolnav de cancer. Acel om are celule sănătoase și celule bolnave iar în interiorul său se duce o luptă îndelungată între celule pentru a pune stăpânire pe corpul acelui om. Societatea este un corp, oamenii de rând, cinstiți și plini de demnitate sunt celulele sănătoase iar infractorii și criminalii sunt celulele bolnave.

În societate, la fel ca în corpul omului bolnav de cancer, sunt două posibilități: fie sunt eliminate celule canceroase iar societatea se reface, fie celule canceroase se extind, cele sănătoase sunt eliminate iar societatea moare odată cu extinderea celulelor canceroase către organele vitale.

În ambele situații, cine alege o viață de infractor moare, mai devreme sau mai târziu. În schimb, cine alege să facă parte dintre celulele sănătoase ale societății, mai are o șansă de a supraviețui și acea șansă nu este una foarte mică, ci una demnă de luat în considerare și care oferă nenumărate avantaje.

Așadar, profitați de această șansă cât mai aveți timp și haideți să construim împreună o societate sănătoasă, în care să putem trăi în libertate, cu demnitate și în perspectiva unui viitor mai bun pentru toată lumea.

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Te-ar mai putea interesa

Publicitate
Susține publicația noastră!