Viața la țară în România este extrem de dificilă, comparativ cu oricare alte state membre ale UE. Unul din doi români care trăiesc în mediul rural se află sub spectrul sărăciei și al excluziunii sociale, conform raporturilor Eurostat.
Datorită emigrării, oamenii din satele României au aflat că trăiesc mult mai rău decât în Italia, Spania, Germania dar chiar și mult mai rău decât în orașele României. Și până când nu începe să funcționeze în țară piața locurilor de muncă, piața produselor agro-alimentare care este baza dezvoltării comunităților rurale, oamenii aleg să plece la muncă în străinătate.
Pentru că satul românesc nu se poate descurca de unul singur. Iar pe moment, una dintre soluții este reprezentată de banii primiți de la cei plecați să muncească în alte țări.
În comuna Dersca din judeţul Botoşani, au mai rămas acasă doar bătrânii și copiii
Cei plecați nu i-au abandonat ci dimpotrivă, au construit cu banii câștigați în străinătate case, şcoli speciale, supermarket-uri şi au pus la dispoziția sătenilor facilităţi de transport direct până în marile oraşe ale Europei.
Vilele şi abundenţa de copiii însoţiţi de bătrâni sunt indiciile clare că Dersca este o comună „a italienilor”, aşa cum îi spun restul botoşănenilor. Adică un sat din care oamenii în putere au plecat să-şi câştige existenţa peste tot în Europa. În acest „sat al italienilor“ există inclusiv facilităţi educaţionale pentru copiii rămaşi în grija bunicilor, o linie de transport directă către oraşele Italiei, centru pentru cumpărarea de bilete de avion şi chiar magazine care, pe baza comenzilor online, trimit pachete sătenilor plecaţi la muncă în străinătate.
„Aici, totul răspunde acestei cereri. Asta este realitatea. Oamenii nu puteau să stea să întindă mâna. Au plecat să-şi câştige pâinea. Iar satul s-a adaptat lor”, spune un sătean din Dersca, citat într-un articol al publicației adevărul.ro
Fiecare bătrân care stă pe banca din faţa porţii are măcar câte un copil plecat în străinătate.
De multe ori la Dersca bătrânii fac şezătoare în faţa porţilor şi vorbesc despre copiii plecaţi. Îi laudă, dar şi plâng de dorul lor. „Ce să facă ei aici? Aici numai politicienii o duc bine. Aici, la ţară, nu aveau ce să facă. Decât să are pământul şi să rămână săraci… Sunt oameni harnici cei din Dersca şi nu stau ca prin alte părţi cu mâna întinsă. Au plecat să-şi câştige pâinea. Dar îi greu pentru cei de acasă”, spune săteanul nea Gheorghe.
Viceprimarul din Dersca spune că deocamdată nu mai are cine pleca
Poate doar când vor creşte copiii migranţilor.
„După 1990 tot s-a plecat. Înainte să fim în UE, au plecat oamenii la muncă. În momentul de faţă, nici nu mai are cine pleca. Au rămas doar bătrânii şi copiii. Dar se vor întoarce, fiindcă au investit în gospodări. Se vede de la o poştă ce case sunt aici. Noi îi aşteptăm cu drag să revină”, arată viceprimarul Constantin Viorel Ostafie.
Întreaga strategie a comunităţii locale s-a adaptat acestei migraţii. Se începe o politică masivă de asfaltări şi reparaţii de drumuri intracomunale, tocmai pentru a face căi de acces propice pentru vilele unde oamenii întorşi de la muncă îşi vor trăi bătrâneţile, au apărut depozite cu materiale pentru construcţii şi facilităţi educative pentru copiii celor plecaţi în străinătate.
Autorităţile din Dersca au amenajat, cu fonduri europene, un centru de zi, specializat în îngrijirea copiiilor din familii monoparentale sau cu părinţi plecaţi în străinătate. Micuţii rămaşi în grija bunicilor vin după şcoală la aceast centru modern, unde primesc o masă, iar apoi sunt ajutaţi la lecţii şi puşi să facă tot soiul de activităţi educative.
Dar pe lângă centre şi străzi asfaltate, şi-au făcut loc şi afacerile. Dersca are legătură directă de transport până în Italia. Localnicii, pentru a-şi vizita rudele, pentru a se întoarce la muncă sau pentru a trimite pachete, nu trebuie să bată zeci sau sute de kilometri până la Botoşani, Suceava sau Iaşi. Trebuie doar să meargă până în centrul comunei şi să se îmbarce pentru o călătorie la Roma, Milano sau oriunde în Italia. Şi asta fiindcă, în 1996, un sătean, Romică Roman, îşi deschidea chiar în comună o firmă de transport persoane cu destinaţia favorită a derscanilor, Italia.
Locul de unde pleacă autocarele nici nu este greu de observat. Se află chiar lângă un supermarket impunător, unde se vând inclusiv bilete de avion.
Supermarketul din comună onorează și comenzi online peste tot în Italia. Magazinul are în special numeroase produse alimentare, mai ales româneşti, dar şi obiecte de uz casnic. Toate sunt afişate pe o pagină web a magazinului. Aici preţurile sunt exprimate în euro şi există opţiunea comenzii on-line. Localnicii plecaţi în Italia trebuie doar să comande online. Angajaţii magazinului fac pachetele la Dersca şi mai apoi, de două ori pe săptămână, le trimit în Italia, inclusiv cu maşini dotate cu instalaţii frigorifice.
Rolul emigranţilor în susţinerea dezvoltării ţării este extrem de semnificativ.
Câştigurile trimise de muncitorii emigranţi familiilor lor reprezintă pe moment cel mai mare avantaj vizibil al migraţiei pentru România. Până acum banii primiți din străinătate au fost utilizați în primul rând pentru consum. Cu toate acestea, sumele au devenit surse importante de capital de bază şi investiţional pentru multe afaceri familiare. Guvernul ar putea să sporească impactul acestor remitenţe prin întreprinderea măsurilor de reducere a costurilor de transfer a acestora, precum şi de canalizare spre utilizare productivă.
Banii trimiși de românii din diaspora sunt bani împăturiți cu dragoste. Emigranții români trimit bani acasă pentru mâncare, pentru cumpărarea celor necesare, pentru a face case, pentru educația copiilor, pentru îngrijirea medicală a bătrânilor, pentru afaceri, pentru prieteni și familie, pentru nunți și înmormântări. Toți acești bani contribue la bunăstarea și la ridicarea nivelului de trai a celor rămași și implicit a comunităților din care fac parte.
