Constantin, românul înecat într-un lac din Italia: „Un om muncitor, mereu disponibil și amabil cu cei din jur”

Cazul lui Constantin Ungureanu, românul în vârstă de 43 de ani, care a alunecat și s-a înecat în lacul artificial al restaurantului „La Sirenetta”, din Savigliano (Piemont) a stârnit un val de tristețe profundă în comunitatea din care făcea parte, relatează La Stampa.

Românul era iubit și respectat de cei care îl cunoșteau și, mai ales, de angajatorii săi: „A fost ca un frate pentru mine, îmi va fi dor de el”, a transmis Bruno Alesso, proprietarul restaurantului și unității de cazare „Green village La Sirenetta”, unde Constantin era muncitor de aproximativ 10 ani.

Proprietarii restaurantului au fost cei care au dat alarma sâmbătă dimineața, 14 ianuarie, când Constantin, îngrijitor și muncitor al complexului, nu le-a răspuns la apeluri.

Echipele de scafandrii din Torino, care au intervenit cu colegii din Savigliano și Saluzzo, au localizat apoi trupul neînsuflețit al bărbatului român. Era în apă, nu departe de mal.

Va reveni carabinierilor sarcina de a reconstitui dinamica accidentului în urma căruia Constantin Ungureanu și-a pierdut viața.

UP SERVICE DESPĂGUBIRI

Malurile lacului nu sunt abrupte, iar Constantin cunoștea foarte bine zona. Sâmbătă, în zorii zilei, ca în fiecare zi din acest anotimp, a făcut ocolul lacului pentru a alunga cormoranii care se hrănesc cu peștii din bazinul de apă.

„Constantin locuia lângă structura noastră – a mai spus Bruno Alesso. „Sosit din România în căutare de muncă, era de 10 ani cu noi. Pentru mama mea era ca un fiu. Era un muncitor, mereu disponibil, amabil cu cei care frecventează lacul și restaurantul. Era un înotător foarte bun și făcea baie regulat în lac vara. Poate i-a venit rău și a căzut în apă, nu îmi pot da o altă explicație”.

„Cunoștea fiecare colț al structurii și al parcului – a mai adăugat fostul angajator al conaționalului nostru. „Dacă era nevoie de vreo lucrare de întreținere, el era primul căruia i-o semnalam. Îi plăcea locul acesta, familia noastră, meseria lui. Vara era o prezență permanentă, de dimineața până seara târziu, mereu la dispoziție clienților.”