Dr. Roberto Sperandio, un vorbitor fluent de limba română, apreciază și îndrăgește profund limba noastră, fapt evidențiat de subtilitățile lingvistice pe care le utilizează adesea.
Decorat în 2008 de președintele Italiei de atunci, Giorgio Napolitano, și de premierul în exercițiu, Silvio Berlusconi, cu distincția de Cavaliere Ordine al Merito della Repubblica Italiana, Roberto Sperandio a pășit pentru prima dată pe pământul românesc în octombrie 1989, cu puțin înainte de revoluție, aducând un transport de antibiotice menit să ajute spitalele din România și Bulgaria.
În prezent, Dr. Cav. Roberto Sperandio, este Consulul Onorific al Republicii Italia în Arad. El a fost intervievat de publicația Arad online pentru care a declarat: „România a devenit casa mea”.
Răspunzând la întrebarea despre locul în care a petrecut mai mult timp în ultimii 33 de ani, în România sau în Italia, Sperandio a afirmat fără ezitare: „Clar, mai mult în România”.
Deși înainte de 2014 își vizita mama în Italia cel puțin o dată pe lună și mergea des să o viziteze pe fiica sa, care lucrează acum în IT, în Suedia, a recunoscut că „România a devenit casa mea”. Acesta a deținut funcția de administrator pentru 17 companii italiene din România, din diverse domenii de activitate, și a contribuit la deschiderea și dezvoltarea multor companii italiene în țara noastră.
„Când am venit, la început, mă simțeam ca un pește pe uscat, dar apoi am învățat limba, am înțeles ce trebuie făcut și m-am apucat de treabă. De când sunt în România am creat peste 7.000 de locuri de muncă în mai multe orașe și zone din țara dumneavoastră”, a spus italianul.
Despre începuturile sale în România, Sperandio povestește că se simțea „ca un pește pe uscat”, dar în curând a învățat limba și a înțeles ce trebuie făcut, și s-a pus pe treabă. De la sosirea sa în România, a contribuit la crearea a peste 7.000 de locuri de muncă în mai multe orașe și regiuni din țara noastră.
În ceea ce privește tranziția de la afaceri la diplomație, Sperandio dezvăluie că a fost o propunere făcută de Consulul General al Italiei în România, care îl rugase să-l ajute în calitate de agent consular. Ulterior, a progresat prin toate etapele până la a deveni Consul Onorific.
Cu un zâmbet pe buze, Sperandio explică că, deși numărul firmelor italiene în Arad a scăzut în ultimii ani, există acum medici italieni care profesează în oraș și un număr considerabil de studenți italieni la Facultatea de Medicină de la Goldiș, grație unui program performant. El menționează că „vremurile s-au schimbat” și că, prin urmare, unii italieni au considerat că este mai bine pentru ei să rămână și să profeseze în România.
Referindu-se la funcția sa de Consul, Sperandio explică diferența între un Consul General și un Consul Onorific. Consulul General este un diplomat de primă categorie, obținând poziția printr-un concurs în Italia și având la dispoziție o echipă de 6-7 persoane pentru a-l asista în activitatea sa.
Consulii Onorifici, pe de altă parte, sunt diplomați de a doua categorie și nu sunt remunerați de stat, suportând toate cheltuielile legate de funcționarea consulatului. Însă, în calitate de consuli, aceștia sunt recunoscuți și protejați de autoritățile române și tratați conform normelor diplomatice. Consulatul pe care îl conduce, acoperă județele Arad, Bihor și Hunedoara.
Întrebat despre adaptarea sa inițială la cultura culinară românească, Sperandio își amintește cu nostalgie de primul său contact cu pizza în stil românesc, descriind cum a fost șocat să găsească ketchup pe pizza. Cu toate acestea, afirmă că apreciază bucătăria românească, cu excepția folosirii excesive de mărar în murături.
„La început a fost un șoc. Ce vrea italianul săracul? Paste sau pizza. Țin minte când am mâncat prima dată pizza, la ceva bar vis-s-vis de Spitalul Județean și am văzut că îmi pune ketchup pe pizza nu puteam să cred. Când mi-a dat acea felie de pizza, cu aluat de 3 centimetri, cu ketchup și exagerat de multă ceapă a fost foarte distractiv.
Eu, în orice colț al lumii ajung, încerc produsele locale, așa cunoști mult mai bine cultura și modul de viață al oamenilor. Nu poți spune că nu îți place ceva până nu ai încercat. Mie, ca oricărui italian, îmi place să gătesc. Acum e simplu, se găsesc de toate, sunt magazine cu specific și îmi pot procura ingredientele pe care le doresc. Iubesc și mâncarea românească, cu o singură excepție, puneți prea mult mărar în murături”, a spus italianul râzând.
În încheiere, cu ocazia Zilei Republicii, Sperandio răspunde cu un zâmbet la întrebarea despre ce ar lua cu el în Italia din România dacă ar putea lua doar un singur produs: „Sarmale!”. Cu toate acestea, afirmă că, în ciuda originii sale italiene, România rămâne adevărata sa casă.
