Copii români cu reședința în străinătate, care merg în vacanță sau la rude în România: condițiile de ieșire din țară

Conform Poliției Române de Frontieră, dacă minorul, cetățean român, are domiciliul sau reședința în străinătate, i se permite ieșirea din România, fără prezentarea unei declarații din care să rezulte acordul părintelui/părinților, dacă însoțitorul prezintă la controlul de frontieră documente care atestă faptul că minorul se deplasează în statul de domiciliu/reședință.

În situația în care minorul este însoțit de o terță persoană (alta decât parinții sau reprezentantul legal), aceasta trebuie să prezinte certificatul de cazier judiciar și, după caz, actul din care să rezulte calitatea de persoană desemnată din cadrul unei societăți comerciale autorizate, în condițiile legii, să desfășoare activități de transport internațional de persoane.

Atestarea destinației călătoriei se face prin bilete de călătorie emise de companiile transportatoare, pentru întregul parcurs al călătoriei.

În situaţia în care nu sunt îndeplinite aceste cerințe legale (ex: la frontiera terestră se prezintă un minor care are domiciliul/reședința în alt stat şi călătorește spre acesta cu mijloace de transport care nu sunt operate de companii transportatoare şi nu poate prezenta bilete care să ateste destinația, sau la frontiera aeriană pentru călătoria minorului sunt prezentate bilete care nu atestă destinația finală către statul de domiciliu/reședință, ci doar către un alt stat de tranzit), este necesar ca însoțitorul minorului să completeze în scris o declaraţie pe propria răspundere în fața organelor poliţiei de frontieră, din care să rezulte că ţara de destinaţie a călătoriei este cea de reşedinţă/domiciliu a/al minorului.

În cazul în care destinația călătoriei nu poate fi dovedită prin bilete de călătorie emise de companii transportatoare pentru întregul parcurs al călătoriei, însoțitorul minorului completează în scris o declarație pe proprie răspundere în fața organelor poliției de frontieră, din care să rezulte că țara de destinație a călătoriei este cea de reședință/domiciliu a/al minorului.

Dacă minorul respectiv călătorește în altă țară decât cea în care își are domiciliul sau reședința, însoțit de către un părinte sau un alt însoțitor major, este necesară declarația care să cuprindă acordul părintelui / părinților / reprezentantului legal cu privire la călătoria minorului.

Dovada domiciliului în străinătate al minorului se poate face cu următoarele documente:

a. paşaportul acestuia, în care este menţionat statul de domiciliu, numai dacă cel puţin unul dintre părinţi sau, după caz, reprezentantul legal domiciliază în statul respectiv.

b. paşaportul părinţilor, al unuia dintre părinţi sau al reprezentantului legal, după cum urmează:

  • paşapoartele ambilor părinţi în cazul în care aceştia au domiciliul în acelaşi stat; sau
  • paşaportul unuia dintre părinţi şi declaraţia celuilalt părinte, prin care îşi exprimă acordul cu privire la domiciliul minorului sau, după caz, hotărârea judecătorească prin care instanţa a stabilit domiciliul minorului la unul dintre părinţi, rămasă definitivă şi irevocabilă ori rămasă definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013;
  • paşaportul părintelui supravieţuitor;
  • paşaportul părintelui căruia i-a fost încredinţat minorul prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă ori a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi revocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013;
  • paşaportul reprezentantului legal.

Dovada reședinței minorului se face cu orice document emis de autoritățile statului de reședință, care atestă că minorul are stabilită reședința în acel stat:

  • permis de ședere eliberat pe numele minorului;
  • carte de rezidență eliberată pe numele minorului ;
  • alte acte emise pe numele minorului de către autoritățile competente din acel stat privind înregistrarea reședinței (ex. adeverințe/certificate emise de autorități publice etc.).

Documentele eliberate de autorități oficiale din statele cu care România a încheiat tratate de asistență juridică care prevăd scutirea de astfel de formalități sunt exceptate de la procedura de supralegalizare sau aplicare a apostilei de la Haga (Italia se află printre aceste țări).

Legiuitorul nu stabilește în mod expres categoria documentelor acceptate ca dovadă, acestea trebuind sa fie însoțite de traducere legalizată, cu excepția permiselor/cărților de rezidență eliberate în acest sens.