O femeie de naționalitate română, care a venit în Italia în urmă cu mai bine de zece ani și care locuiește de ceva timp la Rimini (Emilia-Romagna), nu și-a putut vedea copiii timp de trei ani, după ce au fost încredințați serviciilor sociale.
Pentru Parchetul din Rimini, doi directori ai serviciului regional de sănătate (AUSL Romagna) – unul de la Serviciul de Protecție a Minorilor și celălalt de la Serviciul Social de Răspundere Părintească – vor trebui să răspundă penal pentru infracțiunea de „neexecutare a unui ordin judecătoresc în mod intenționat”, informează ziarul Corriere della Sera.
Aceștia sunt trași la răspundere pentru separarea forțată a copiilor de mama lor naturală, iar șeful Serviciului pentru Protecția Copilului este acuzat suplimentar de defăimare a cuplului căruia cei doi copii au fost dați în plasament.
În principal, aceasta este esența acuzației formulate de procurorul Davide Ercolani, deoarece cei doi directori dați în judecată ar fi dispus întreruperea totală a relațiilor dintre mamă și copii, după ce aceștia ar fi întocmit un proces-verbal trimis Tribunalului din Rimini în care, contrar adevărului, femeia a fost evaluată ca „nepotrivită” pentru a-și îngriji proprii copii.
Povestea și denunțul
Tânăra româncă a sosit singură în Italia acum 10 ani, împreună cu fiul ei în vârstă de numai doi anișori, în timp ce era deja însărcinată și cu fiica sa. A fost primită într-o structură protejată, unde a stat doi ani, apoi aceeași asociație catolică care gestiona structura a raportat situația la serviciile sociale pentru a-i proteja, atât pe mamă, cât și copiii.
În 2013 și 2014 cei trei au fost preluați de serviciile sociale, iar copiii au fost încredințați unui cuplu de asistenți maternali. În 2015, cei doi directori italieni de la AUSL au decis să suspende întâlnirile supravegheate dintre copii și mama lor naturală, acuzând-o că nu respectă prescripțiile lor.
Din punctul de vedere al celor acuzatorilor, mama nu era considerată potrivită să-i întâlnească pe cei mici, iar pentru a confirma această teorie, au făcut o plângere pentru maltratare în familie. Plângerea a fost clasată în anul 2016 de Parchetul din Rimini, pe baza faptului că maltratarea nu a existat.
Plângerea respectivă pleca de la raportul unui medic pediatru care susținea că mama lor i-a însoțit pe copii pentru a vedea „un spectacol cu bărbați dezbrăcați” în timpul întâlnirilor dintre ei.
Acuzația a fost în scurt timp respinsă, deoarece presupusul spectacol obscen s-a dovedit a fi nimic altceva decât un spectacol oferit grupul unor dansatori de samba brazilieni, spectacol neinterzis minorilor și copiilor.
De unde vine acuzația?
Imediat după plasarea copiilor într-o familie aleasă de directorii AUSL, asistenții maternali au raportat că cei doi frați plângeau des și că băiatul a avut chiar reacții psihosomatice, pentru că dorea să se întoarcă la mama lor. În consecință, directorii italieni au decis să suspende ședințele, justificând instanței că disconfortul copiilor se datora comportamentului mamei lor.
Din corespondența întâlnirilor mamă-copii, supravegheate de cei doi, reiese că tocmai acestea ar fi provocat, mai ales băiatului, manifestări de disconfort, precum tulburări de alimentație, refuzul alimentației, enurezis nocturn (făcea pipi pe el), scrâșnirea dinților și coșmaruri.
Potrivit acestui denunț, comportamentul copiilor s-ar fi datorat atitudinii mamei lor, dar, pentru Parchet, acest fapt nu a însemnat decât o situație de stres accentuat, cauzat de absența părintelui natural. Ulterior, copiii au fost scoși din grija asistenților maternali și plasați într-o instituție. De aici a plecat și plângerea celor doi inculpați, care a dus la urmărirea penală a acestora.
Avocații româncei: „Bibbiano nu a fost un caz izolat”
Tânăra mamă a copiilor este apărată de avocații Andrea și Salvatore Di Grazia, cu colaborarea dr. Camillo Valgimigli, medic neuropsihiatru, iar cei doi asistenți sociali de avocatul Luca Ventaloro.
În timp ce Ventaloro este ferm convins „de nevinovăția celor doi clienți” ai săi, avocații Di Grazia își amintesc ce s-a întâmplat în 2019, în celebrul caz întâmplat în localitatea Bibbiano (Reggio Emilia).
Cazul se referă la un așa-numit sistem ilegal de gestionare și abuz asupra minorilor din casele de plasament, care ar fi facilitat manipularea mărturiei copiilor de către asistenții sociali și psihologi.
Ecoul cazului Bibbiano, cu finalul unei anchete conduse de procurori și judecători curajoși, încă nu s-a stins. Acum, la Rimini se confirmă că Bibbiano nu a fost un caz izolat.
În schimb, poate fi un exemplu despre modul în care nu trebuie exercitată puterea de către psihologi și asistenți sociali care se ocupă de protecția copiilor, cărora judecătorii le acordă de cele mai multe ori tratamente lipsite de orice critică.
