India deplânge Babyia, crocodilul considerat trimisul divin al lui Dumnezeu. Animalul, care era considerat vegetarian deoarece a mâncat toată viața lui doar orez și fructe, a fost înmormântat cu onoruri și a fost plâns de sute de oameni pe ultimul său drum, relatează La Repubblica.
Cadavrul crocodilului a fost așezat pe un așternut de frunze de cocos și înfășurat cu o coroană de flori de portocal. În jurul lui sute de oameni au plâns, s-au rugat și au încercat să-i mângâie corpul neînsuflețit, care apoi a fost învelit într-o pânză albă. Acesta este modul în care indienii și-au luat rămas bun de la Babyia, un exemplar rar de femelă de crocodil care a trăit în lacul unde se află templul Ananthapura, în regiunea Majeshwaram din statul Kerala.
Mulți credincioși au vizitat templul doar pentru a-l putea întâlni. Conform unei credințe populare, crocodilul respectiv avea 75 de ani și era reîncarnarea unui zeu. A-l vedea și a-i oferi de mâncare era considerată o binecuvântare. El ar fi apărut în lac după uciderea unui alt crocodil de către un soldat. „Ultimul crocodil divin a fost ucis de armata britanică în 1940. La scurt timp după aceea Babiya a apărut în lac”, a declarat secretarul templului Ramachandran Bhat.
Templul, dedicat zeului hindus Vishnu, are o vechime de 3000 de ani și, potrivit legendei, anteriorul crocodil „divin” a trăit în lacul templului timp de secole. „Nu știm de unde a venit Babyia, dar lacul este conectat la peșteri subterane”, a explicat Bhat.
Ministrul indian al agriculturii și bunăstării fermierilor, Shobha Karandlaje, a adus un omagiu pe Twitter „crocodilului lui Dumnezeu”: „Crocodilul divin trăia în lacul templului de peste 70 de ani mâncând orez și zahăr. El veghea asupra templului”, a scris ministrul pe rețelele de socializare.
Ceea ce făcea această reptilă și mai specială este că a fost considerată de toți a fi „vegetariană”
Babiya era hrănit cu „Prasadam”, o mâncare binecuvântată de preoții templului, pe bază de orez, zahăr de palmier și fructe. Potrivit presei locale, crocodilul „sfânt” obișnuia să-și petreacă cea mai mare parte a timpului într-o peșteră din lacul de lângă templu și ieșea doar de două ori pe zi, când era hrănit.
Prakash, unul dintre angajații care l-a îngrijit timp de 10 ani, îi arunca mâncarea direct în gură, la ora 8.00 dimineața și apoi după-amiaza: „I-am dat un kilogram de orez în fiecare zi. Nu a mâncat niciodată carne și nu a atacat niciodată peștii din lac.” Preoții mai spun că nu a mușcat pe niciunul dintre adulții și copiii care au venit să-l atingă pentru a le aduce noroc.
