O ucraineană în vârstă de 43 de ani, care lucra ca îngrijitoare de bătrâni într-o localitate din Toscana, a hotărât să se întoarcă acasă, în țara sa, deși Ucraina se află în plin război cu Rusia. „Nu puteam sta cu mâinile în sân, m-am întors să ajut și eu cum pot. Locul meu e acasă, împreună cu familia mea”, a spus Oksana conform La Repubblica.
Milioane de oameni, în special femei și copii, au plecat din Ucraina în ultimele zile. Țara a fost invadată de rușii care bombardează orașele, fără să țină cont de civilii care locuiesc acolo.
Oksana este din localitatea Pidkamin, aproape de Liov și lucra în Italia de 10 ani, ca îngrijitoare. Acasă au rămas copiii, soțul și părinții săi, iar după ce a început războiul și-a făcut valiza și s-a întors fără să stea pe gânduri.
A plecat de la Livorno cu un autocar și a luat cu ea diverse alimente neperisabile și sute de recipiente de plastic pentru a trimite mâncare soldaților de pe front. „Dacă aș fi rămas în Italia mi s-ar fi rupt inima de durere. Soțul meu a fost chemat să apere țara, băieții mei sunt singuri, iar părinții sunt bătrâni și bolnavi. Ce altceva aș fi putut face?”
Casa din Pidkamin a cumpărat-o cu banii economisiți în Italia: „Mi-am îmbrățișat copiii și părinții și mi-am dat seama că locul meu e aici, acasă. Cu familia mea, cu tot ceea ce pot ajuta acum, în această situație”, a precizat Oksana.
„Astăzi am făcut curățenie într-o școală unde vor fi cazați copiii dintr-un orfelinat din Zaporizhzhia, o localitate bombardată. Șaizeci de copii vor fi cazați aici. În același timp pregătim rațiile pentru soldații care luptă, conserve de carne și pastă (ravioli) în vid. La Kiev se moare de foame, la Mariupol se moare și atât”, a mai spus Oksana conform sursei citate.
„În localitățile în care e mai liniște ne-am organizat să-i ajutăm pe cei din zonele bombardate și ocupate de ruși. Trimitem pachete în fiecare zi, unele ajung, altele nu. Imaginați-vă că sunt preoți care conduc mașinile cu ajutoare, sperând că pe ei o să-i lase să treacă.(…) Putin e un criminal, dar cu rușii am fost cândva ca frații. Noi vorbim rusă, la școală am studiat poeții ruși, chiar și după ce țara mea a devenit independentă am continuat să fim prieteni cu rușii. Apoi au invadat regiunea Donbass și am devenit dușmani.
Astăzi, în fiecare colțișor ar putea fi infiltrat un rus care să saboteze acțiunile noastre, trebuie să fim foarte precauți. Libertatea are un preț mare pentru noi, unul care se scrie cu sânge. Dacă vor bombarda și localitatea noastră probabil vom pleca de aici. Italia are porțile deschise pentru mine.”
Despre viața de badantă în Italia, Oksana, care a terminat Facultatea de Economie în Ucraina a precizat: „Cu diploma mea acasă câștigam doar 150 de euro pe lună, de aceea am plecat la muncă în Italia, unde lucram ca îngrijitoare și primeam o mie de euro lunar. Cu banii câștigați mi-am purtat copiii la școală și am cumpărat o casă frumoasă care, din fericire, încă e intactă. Mă gândesc la prietenele mele care și-au cumpărat locuințe la Harkov, Mariupol sau Kiev, le-au fost bombardate și au pierdut totul.”
Sacrificii și lacrimi: „Gândiți-vă cum e să fii singur 24 de ore din 24 cu o bătrână bolnavă de Alzheimer, care țipă continuu. Dorul de copii îți taie răsuflarea, lipsa somnului te epuizează. Dar reziști, gândindu-te la casa pe care ai cumpărat-o, la copiii care merg la facultate, la părinții care pot beneficia de medicamente și tratamente. Apoi Rusia ne-a invadat și toate eforturile nostre s-au transformat în scrum.”
