Durerea surdă a loviturii și a umilinței. Durerea iubirii și a încrederii care au fost. Te lovește omul de lângă tine. Ce te mai ține alături de el? Ce-l ține pe el alături de tine? Ce mai urmează după prima palmă? Un lung șir de lovituri.
Statistica e rece și ea. Ca o palmă. Nu ne dă nicio speranță.
Peste 170 de femei au fost ucise în bătaie, de către partenerii lor, în 2010, alte 138 și-au pierdut viaţa, în 2011, 141 românce au murit în urma violenţei domestice în 2012, iar 328 au decedat în ultimii doi ani sub loviturilor celor cu care și-au împărţit destinele. Aceste cifre dezvăluie o Românie barbară, în care, în familia tradiţională, bărbatul mai crede că are dreptul de a-și abuza fizic soția.
42% din totalul femeilor supuse actelor de violență, sunt rănite grav şi ajung în atenţia sistemului de sănătate. Ele ajung la spitale datorită rănilor provocate de loviturile primite şi aceasta este prima ocazie în care violenţa domestică poate fi detectată.
Pentru că 55% dintre femeile care au fost abuzate fizic de către parteneri nu au contactat niciodată poliţia, autorităţile, adăposturile sau centrele de consiliere pentru a cere ajutor.
Mai grav este că mai mult de jumătate din români, aproape 60%, tolerează comportamentele violente din familie și chiar le consideră justificate.
Încă primează în România mentalitatea că „bătaia e ruptă din rai” și că femeia trebuie să fie supusă bărbatului până la moarte. Nu există un anumit tip de familie în care se întâmplă acest lucru. Nu există un anumit tip de femeie căreia i se întâmplă. O femeie din 10 este afectată de violența domestică în fiecare an, neținând cont de vârstă, statutul civil, etnie, religie sau de nivelul socio-economic. Practic, o femeie este bătută la fiecare 30 de secunde, adică aproape 1,2 milioane de românce cunosc violența domestică.
Psihologia noastră colectivă, îndoielnica noastră înţelepciune populară, bazată pe un puternic complex al inferiorităţii, spune că relaţia dintre soți se bazează în mod necesar pe un raport de forţe. Nu încredere reciprocă ne trebuie nouă în familie, ci control!
Într-atât de larg este consensul în jurul acestei relaţii de putere, încât cel mai adesea chiar victimele găsesc natural modul în care au fost tratate. „Este un om aspru, dar drept. Mă bate de mă rupe, dar o şi merit!”
Nu, nu o meriți! Nu e normal să fii lovită, să fii împinsă, amenințată sau insultată, umilită, învinovățită, izolată de prieteni și de familie, lipsită de accesul la informație, la bani sau împiedicată să iei decizii importante!
Nu e normal, nu se trăiește așa, nu trebuie, nu ești nevoită să accepți dureri, umilințe, suferințe, pentru simplu fapt că mai presus de femeie, ești și tu, om!
Important de ştiut este faptul că poliţiştii, Protecția Socială, Justiția, nu te pot ajuta dacă nu depui plângere. „Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate”, se arată în Noul Cod Penal iar atacatorii pot primi pedeapsa cu închisoarea de până la trei ani.
„Orice victimă poate depune o plângere prealabilă. Aceasta trebuie să aducă un certificat constatator medico-legal, în care să certifice dacă aceasta a avut urme de violenţă pe corp şi numărul de îngrijiri medicale. Noi cerem sprijinul şi structurilor competente, astfel că victima poate sta chiar şi într-un centru social dacă se simte ameninţată sau îi este pusă în pericol integritatea. Poliţiştii demarează o anchetă în vederea soluţionării şi se propun măsuri legale prin unităţile de Parchet competente”, precizează purtătorul de cuvânt al unui Inspectorat de Poliţie Judeţean.
Cel care aplică în familie orice fel de violenţă se poate trezi cu interdicţia de a mai reveni în locuinţa familiei, pe o perioadă determinată. Mai mult decât atât, victima poate obţine un ordin de restricţie împotriva agresorului, precizând că acesta constituie o măsură de siguranţă prin care se dispune şi evacuarea domiciliului comun cu victima. De asemenea, agresorului i se poate impune păstrarea distanţei minime de 200 metri faţă de persoana vătămată, de domiciliu şi de locul de muncă al acesteia. Dacă viaţa şi integritatea fizică sau psihică este pusă în pericol, prin acte de violenţă din partea partenerului, puteţi cere în instanţă un ordin de protecţie, prin care veţi obţine evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiară, chiar dacă agresorul este titularul proprietăţii. Durata unor astfel de ordine nu poate depăşi doi ani, iar în cazul în care acesta este încălcat, făptaşul va fi arestat de către poliţişti. În caz că agresorul va fi condamnat, nu se poate dispune suspendarea condiţionată, adică acesta va trebui să execute pedeapsa fără a fi eliberat condiţionat.
Calitatea de membru al familiei include și categoria persoanelor aflate în relaţie de concubinaj. Deci, aceleaşi sancţiuni se vor aplica şi concubinilor care îşi agresează partenerele.
Depune plângere!
Anii de abuzuri pot lăsa urme adânci nu numai pe corpul unei femei, ci şi în sufletul ei. Avem de purtat o luptă grea, pentru că avem de schimbat mentalități! De câte ori nu ați auzit povești cu femei violate despre care s-a spus că „ele sunt de vină”? Ce fel de societate, ce fel de oameni suntem, cum gândim când nici măcar violul nu este sancționat de colectivitate?
De la „merita o bătaie”, „e spre binele ei”, „a căutat-o cu lumânarea” și până la rănile adânci, fizice și psihice, drumul se măsoară în pumni dar și în lacrimi!
Iar primul lucru pe care îl putem face este să denunțăm orice formă de violență asupra noastră, a femeilor. Fizică sau psihică! Societatea în care trăim, copiii noștri și toate persoanele dragi din jurul nostru au nevoie de noi senine, calme, cu zâmbetul pe buze, cu fruntea sus și cu demnitatea femeii care știe să își revendice dreptul fundamental: respectul!
Denunțând și nepermițând violența asupra noastră, ne ajutăm nu doar pe noi înșine ci pe toți cei din jurul nostru! Pentru că durerea, suferința și umilința nu trec dacă tacem și răbdăm în tăcere! Ele se vor opri doar dacă le vom pune noi capăt!
